Mă gândesc cu groază că mai avem încă cel puțin o lună de iarnă. Mă gândesc cu groază că pentru încă o lună o să trebuiască să mă înfofolesc ca un sac când ies din casă. Că trebuie să port căciulă și mănuși și nu pot scrie ca lumea mesaje. Că cel puțin o lună de acum în colo totul va fi alb și înghețat, inclusiv barajul de la Sântă Mărie pe care niciodată, până azi, nu l-am mai văzut bocnă.
Vreau să vină primăvara. Nu-mi doresc călduri sufocante, ci zile calde, calme, în care soarele să mă mângâie, să mă pot plimba prin parc, îmbrăcată subțire, încălțată cu teniși. Să ascult păsările cum cântă și să mă bucur de floricele.
Singurul lucru care mă încurajează e că o să mergem la Arieșeni la sfârșitul lunii, deci trebuie să mai îndur puțin frigul. A… și să nu uităm că undeva sunt oameni care suportă friguri mult mai groaznice, deci eu nu ar trebui să mă plâng.
Dup-aia, să vină mărțișorul și primăvara!
Si eu abia astept sa vina primavara, is super satula de iarna si sa plec la job cu 100 de straturi pe mine :((.