Roșia Montană este un sat din Apuseni, iar în munții din jurul acestuia se găsește cel mai mare zăcământ aurifer din Europa. Bineînțeles că Guvernul României nu a fost în stare să susțină operațiunile de minerit astfel încât să aducă profit pentru țara noastră, dar au venit alții, canadieni, care doresc să exploateze zona. Din ceea ce am auzit eu (și motivul pentru care sunt foarte anti exploatarea canadiană), compania Gold Corporation dorește să apeleze la cianuri pentru a extrage aurul. Adică să ardă efectiv Apusenii. Bineînțeles că în câteva sute de ani muntele s-ar regenera, deci Guvernul și autoritățile responsabile au aprobat proiectul.
Roșia Montană – atractie turistica de valoare inestimabila
În ciuda acestei introduceri destul de brutale, articolul meu nu este despre problema Roșiei Montane, ci despre localitate și Muzeul Mineritului deschis aici. Am pornit spre Roșia Montană foarte entuziasmată, dar și curioasă de ceea ce urma să văd acolo pentru că auzisem destule povesti despre aceasta localitate. Mai mult, in capul meu se crease ideea ca o sa descopar aici doar oameni posomorâți sau o mulțime de canadieni la costum făcând studii de mediu.
Bineînțeles că nici una dintre presupunerile mele nu s-a adeverit. Satul este destul de sărac și de micuț. Câțiva oameni erau în Centrul localitatii (ca să numesc cumva locul unde se afla primăria și Muzeul), dar nu păreau nici speriați, nici posomorâți, doar nevoiasi. Satul este departe de a fi înfloritor, dar acest lucru nu-l realizezi după înfățișarea primăriei, ci din faptul că există un singur magazin și acela greu de localizat.
Alburnus Maior – galeriile romane
Totuși, toată lumea cunoaște Muzeul. Acolo doream și eu să ajung pentru a ajunge în mină. Alburnus Maior este doar una dintre zecile de tunele săpate în munții din jurul Roșiei, dar și singurul deschis circuitului turistic. Galeriile sunt săpate adânc în piatră, la o adâncime egală cu o clădire de 10 etaje. Pentru a ajunge în galerii nu există lift, ci doar 157 de scări pe care vizitatorul trebuie să le străbată.
Coborârea a fost foarte ușoară. Eram entuziasmată și nerăbdătoare. Când am pătruns în galeriile romane originale, nu mi-a venit să-mi cred ochilor. După cum am aflat de la ghidul nostru, porțiunea romană a galeriei Alburnus Maior a fost săpată cu dalta și ciocanul, centimetru cu centimetru. Din acest motiv galeriile romane au o forma trapezoidală aproape perfectă. Parcă vedeam romanii și dacii, dar și alte popoare aduse din Imperiu special pentru această sarcină, săpând gânditori în peretele de stâncă. De câtă răbdare au dispus oamenii aceia și de câtă măiestrie.
Datorită frumuseții lor, doar galeriile romane sunt deschise publicului. Adevărul dureros este că doar acestea merită văzute. La trecerea de la galeriile romane atât de atent și de migălos lucrate, la excazațiile moderne, m-au trecut fiori pe șira spinării.
De ce? Pentru că odată cu utilizarea dinamitei, a dispărut armonia perfectă a minei. Tunelele nu mai erau precum pasajele din poveștile cu cavaleri, ci simple găuri în rocă, mai mult sau mai puțin regulate.
Am stat și m-am gândit… cum s-a ajuns la o asemenea schimbare? Răspunsul este simplu: în trecut, oamenii trăiau aproape în comuniune cu natura. Aveau respect pentru pământ, pentru tot ceea ce primeau de la mama natură. Acum credem că ni se cuvine totul (pentru că dorim doar bani) și că nu trebuie să dăm nimic înapoi, iar acest lucru se vede.
Muzeul Mineritului
Ieșirea din mină a fost tare anevoioasă, dar afară ne mai așteptau câteva surprize. Am avut ocazia să vedem utilaje folosite în industria mineritului din secolul 2 și până în prezent (adică 2006 când exploatarea a fost închisă). Apoi, imagini cu evoluția mineritului și o machetă a munților. Dar cel mai mult m-a impresionat o reconstrucție tridimensională a tuturor tunelurilor din munții ce înconjoară Roșia Montană. Într-adevăr, ca să-l citez pe domnul ghid, „munții aceștia sunt ca un svaiter” (cașcaval din ală cu găuri pentru necunoscători :P).
De asemenea, la Muzeu am putut vedea lapidariul cu monumente epigrafice și arhitecturale din perioada romană, adică tot felul de pietre funerare și de coloane închinate zeilor romani.
Date interesante despre Roșia Montană
- Roșia Montană a intrat în Cartea Recordurilor în 2009 deoarece peste 100 de oameni au căutat aur cu șaitrocul, instrument tradițional de minerit (detalii aici)
- Roșia Montană este singura localitate unde este deschis circuitului turistic o galerie minieră ”in situ” (adică exact acolo unde era de mii de ani)
- la Roșia Montană poate fi văzut tritonul (mic amfibian protejat prin lege) – cel puțin așa spunea ditamai afișul din mijlocul satului
- datorită exploatării miniere, care au început de sus în jos, muntele Cetate, unde se găsesc galeriile romane, și-a redus considerabil înălțimea
De vizitat?
În mod absolut, clar și cert, da!!! Dacă sunteți în zonă, treceți neapărat pe la Roșia Montană, măcar pentru a vizita galeriile romane. Daca nu sunteți în zonă, faceți cumva să ajungeți pentru că peisajul si povestile ghidului sigur va vor ramane in amintire pentru mult timp.
Din tot sufletul vă recomand să vizitați Roșia Montană. Este o experienta inedita. Iar pentru mai multe destinatii si sugestii de calatorie, nu uitati sa dati subscribe.
Pupici!
şvaiter e cuvantul pe care-l cautai 😛
nu eram sigura cum e in romana asa ca l-am lasat in engleza 😛
multumesc pt info totusi
Pingback: alburnus maior