O lecție de istorie și teritorialitate cu Horia Roman Patapievici

Horia Roman Patapievici

Cu ceva timp în urmă, prin octombrie, la Timișoara se desfășura Festivalul Literaturii Române (nu mai știu care ediție :D), iar cap de afiș în deschidere era nimeni altul decât Horia Roman Patapievici. Și chiar dacă nu am citit nimic scris de el (spre rușinea mea), am auzit și eu, ca tot românul, de Horia Roman Patapievici. Așa că mi-am eliberat agenda și am mers să văd ce are de spus, în prag de Centenar, despre teritoriu și teritorialitate.

Ce este o țară?

Pentru mine, orice țară este o destinație turistică. Iar România este țara mea pentru că aici m-am născut și aici este familia mea.

Conform lui Horia Roman Patapievici, țările sunt posesiuni teritoriale. Ele există, în primul rând, în mintea noastră. Deoarece granițele nu sunt entități materiale exacte, ci convenții stabilite de mintea umana. De unde putem deduce că decupajul teritorial al unei țări stă în comunitatea din ea.

Știați că, înaintea anului 1939, Polonia se afla cu 5 cm mai la dreapta pe harta Europei?

După război, datorită deciziilor luate de câștigători, teritoriul Poloniei s-a schimbat pur și simplu. Iar populația a acceptat acest lucru ca o stare de fapt. Exact cum românii au acceptat că Basarabia nu mai este parte din România și gata.

Horia Roman Patapievici spunea că valoarea a ceea ce ai este dată de puterea cu care îl aperi atunci când este amenințat. Pe acest principiu, ce valoare a avut Basarabia pentru noi atunci? Ce valoare are România acum? Să îmi scrieți în comentarii răspunsul, dacă îl aveți.

Horia Roman Patapievici

Puterea comunității

În timpul prezentării sale de la November Notes, Andreea Iager Tako spunea că s-a săturat de discuțiile despre comunitate. Că termenul a fost atât de folosit încât și-a pierdut valoarea. Poate este așa, poate nu. Cert este că trăim într-o epocă în care toată lumea își dorește să aparțină, să se integreze. Sunt foarte puțini oameni care sunt capabili să mai stea singuri, pur și simplu să petreacă o zi întreagă doar ei cu ei. Iar pentru acești oameni, comunitatea este totul.

Pe de altă parte, sunt mulți oameni care trăiesc (sună urât, știu) de pe urma comunității lor. Îi numim influenceri, dar ei ar fi invizibili daca nu ar avea mii, sute de mii, poate milioane de urmăritori. Și nu spun asta în sens rău (chiar dacă așa sună), doar că aceasta este realitatea în care trăim.

Deci comunitatea, deși se poate să-și fi pierdut valoarea ca și termen, continuă să fie foarte importantă. Și când vorbim despre ea la nivel de țară, când vorbim despre un popor, unitatea lui este cea care garantează unitatea teritorială. Dacă apar disensiuni în rândul comunității, lucru ce se poate realiza foarte ușor prin propagandă, la scurt timp apar și războaiele.

Horia Roman Patapievici
Imi place maxim sa merg la evenimente impreuna cu ea 😀

De la politică, la religie și cultură

Știați că Imperiul Roman este forma politică matricială a Europei?

Să vă explic de ce (sper că am ținut minte bine și nu aberez): în Antichitate existau 2 forme de organizare politică. Existau cetățile, leagănele democrației, unde toți oamenii (cetățeni) erau egali. Și existau Imperiile, unde împăratul era deasupra tuturor.

Cetățile au dispărut în fața imperiului. Și Imperiul ar fi putut să trăiască mult și bine. Dacă nu ar fi intervenit biserica. Aceasta s-a opus, ca și putere politică, puterii medievale. Iar oamenii au preferat un sistem de conducere în care toți erau egali în fața lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu e departe, noi suntem cu treaba noastră.

Horia Roman Patapievici

Dar am deviat.

Din fericire, la fel s-a întâmplat și cu discuția. Pentru că, de la discuții despre teritorialitate am trecut la filozofie modernă. Adică unde merge lumea în ziua de azi? Și mi-a plăcut mult răspunsul, deci simt nevoia să îl împărtășesc cu voi. Conform lui Horia Roman Patapievici, suntem încă într-un secol al dezvoltării. Există forțe tipic moderne care încă nu și-au arătat toată puterea. Dintre acestea, tehnologia este principala forță, dar și economia, combinată cu tehnologia, încă mai are multe să ne arate.

Mai mult, internetul a devenit o realitate paralelă. Omul pierde contactul cu realitatea și vrea să aibă contact numai cu lumea din mintea lui. Cât este asta de adevărat? Cât de mult vă mai regăsiți voi în realitate și cât trăiți pe Facebook/Instagram? Pentru că eu nici nu vreau să mă gândesc la răspunsul la această întrebare. Adică… am ajuns să spun că telefonul este viața mea. Stau pe telefon de mă mir că nu mi se închide singur și nu mă trimite la plimbare. Bine, e și jobul, dar sunt și eu ușor sărită. Dimineața când mă trezesc și seara când mă pun să dorm, dacă îl elimin pe Flavius din ecuație, telefonul este primul cu care interacționez. De parcă peste noapte prietenii mei virtuali ar fi construit ceva palate și eu trebuie neapărat să le văd.

Acestea fiind spuse, Horia Roman Patapievici a fost genial. Cred că mă voi apuca să îi citesc și cărțile. Și sper să îl revăd.

Nu uitați de întrebări și ne auzim în comentarii.

Untold 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.