Nuntă în cer

După ce am citit Maitrey, m-am îndrăgostit pur și simplu de Mircea Eliade. Nu e deci nici o mirare că, după ce am pus mâna pe Nuntă în cer, am început să o citesc cu sufletul la gură. Încă nu am terminat-o, dar senzația pe care o am când o citesc e greu de descris. Mircea Eliade a fost, cu adevărat, un scriitor genial.

Ca să descriu cartea, am ales să reproduc ceea ce e scris pe spatele volumului apărut în 2003 la Humanitas:

Dintre romanele de dragoste ale lui Mircea Eliade, nici unul nu se apleacă mai stăruitor asupra eternului feminin ca Nuntă în cer. Alcătuit din confesiuni rostite în șoaptă, din câteva frânturi de viață petrecute în Bucureștii „anilor nebuni”, romanul prinde în paginile sale destinul frământat a două cupluri marcate de o iubire stranie și neliniștitoare. Numai că misterul acesta veșnic, întrupat aici în dubla ipostază a personajului central al cărții, refuză să se livreze autorului. Ba pare chiar că se adâncește amețitor, pe măsură ce naratorii lui Eliade își deapănă unul altuia povestea iubirii lor pierdute pentru enigmatica eroină a întâmplărilor, Ileana Lena. Portretul ei, realizat din linii de o mare puritate, este unul dintre cele mai tulburătoare portrete feminine din proza românească, unul dintre acele chipuri ce-l urmăresc pe cititor multă vreme după ce a citit cartea.

Nu știu dacă imaginea eroinei mă va urmări de-a lungul timpului, dar știu că sunt nuanțe în cartea lui Eliade care nu mă vor părăsi niciodată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.