Ador iarna la Arieseni. Nu as putea sa imi mai inchipui un an in care sa nu ma dau cu sania pe partia de la Vartop sau sa nu ma bucur de mancarea delicioasa de la Vila Vank, dupa cateva ture bune cu snowboardul. A devenit mai mult decat traditie. A devenit ceva la fel de necesar ca si mersul vara la mare. Pentru ca Apusenii si zona aceea au ceva special. Iar domnul Delu si doamna Cristina, de la Vila Vank, sunt niste oameni atat de minunati incat m-au determinat sa adaug punctul 6 la lista de motive pentru care iubesc Romania.
S-au dus drumurile cu autocarul
Vineri am pornit spre Arieseni putin cam obosita, dar entuziasmata. Chiar ma bucuram ca mergem cu autocarul pentru ca voiam sa termin de citit The kite runner. Acest lucru nu s-a intamplat, din pacate, pentru ca am descoperit cu stupoare ca nu mai suport sa merg cu autocarul. Nu stiu daca este o problema generala sau a fost soferul acest pur si simplu execrabil, dar a trebuit sa dorm jumatate din drum pentru ca imi simteam stomacul in gat.
Am mai patit chestia asta de vreo 2 ori pe Normandia, dar am pus totul pe seama oboselii. Acum, insa, nu mai sunt atat de sigura. De fapt, cred ca am inceput sa sufar si eu de rau de masina ca Dana. Adica atunci cand nu conduc eu, mi-e rau. Desi cu anumiti oameni nu am treaba… dar sunt tot mai putini :)))).
Ospitalitate ca in apuseni
Dupa un drum infernal, am ajuns la destinatie. Domnul Delu ne astepta cu petrecerea in toi. Chiar daca eram obosita dupa jumatate de zi de munca si toata calatoria, m-am bucurat de cina delicioasa si de formatia pe care gazda o pregatise pentru noi. Am dansat, am cantat si am ras o gramada. A fost inceputul perfect pentru un weekend de poveste.
Pe partie
Partia Vartop este foarte speciala pentru mine deoarece aici am invatat sa fac snowboarding. Ba mai mult, aici am invatat inca 4 persoane sa iubeasca acest sport, inclusiv pe Flavius. Deci acum, cand urc de zor partia (pentru ca INCA nu stiu sa utilizez eficient teleskiul) nu mai sunt singura. Ba mai mult, facem si cate un mic concurs din cand in cand.
Bineinteles ca partia era destul de aglomerata. De fapt, toata statiunea misuna de oameni. Peste tot vedeai oameni cu ski-uri, snowboarduri, saniute. Peste tot urca sau cobora cineva. Monitorii de ski si de snowboard erau intr-o continua lectie. Dar cel mai mult si cel mai mult, in urcarea mea Sisifica, adoram sa vad copiii mai mult sau mai putin incepatori. Asa vreau sa fie si ai mei cand o sa ii am :D. Doar ca eu, subiectiva fiind, voi incerca sa ii orientez spre snowboard, dar va fi strict optiunea lor.
Flavius a incercat sa ma convinga sa experimentez pe partie, adica sa fac unele trickuri simple. Dar pentru mine senzatia de libertate pe care o am in acel minut de coborare este nepretuita. Nu vreau sa o stric cu nimic. Nu vreau sa sar, nu vreau sa ma invart (desi sunt putin invidioasa pe cei ce pot face asta :))). Vreau sa simt aerul rece in jurul meu si sa zbor… kind of :D.
Ati fost la arieseni?
Sunt curioasa cati dintre voi au fost la Arieseni pana acum, indiferent de anotimp. Pentru ca zona este atat de frumoasa incat trebuie sa o vedeti. Aerul este extrem de curat. Atractiile naturale sunt… nenumarate. Apa este absolut delicioasa. Si poate vi se pare ca sunt ciudata ca spun asta, dar daca veti gusta apa de la Arieseni o sa vedeti ca am dreptate. Nu te mai saturi de ea, atat este de buna.
Daca nu ati fost inca, a venit momentul sa mergeti. Aici gasiti mai multe articole despre aceasta destinatie care sigur va vor ajuta sa va faceti o idee, daca acest articol nu a fost suficient.
30 zile fara social media
Si daca m-am bucurat si am impartasit cu voi frumusetile Apusenilor in weekend, a venit momentul sa fac o pauza de la social media. Nu a fost ideea mea, pentru ca sunt destul de dependenta, mai ales de Instagram, ci a lui Manafu. El mi-a dat aceasta provocare de ziua mea si planuiesc sa o duc la indeplinire.
Linda deja isi face griji ca nu va mai putea lua legatura cu mine, desi am asigurat-o ca adresa de email imi ramane valabila. Nici la blog nu voi renunta acum pentru ca mi-am dat seama din vara ca acest lucru este foarte realizabil. Si avand in vedere cate provocari inca am de indeplinit, sigur nu ar fi complicat sa ma dezic de blog pentru o luna. Dar acest lucru nu va fi necesar, deci ma gasiti pe baricade, in fiecare luni, miercuri si vineri.
Cum sunt sigura ca aceasta va fi una dintre cele mai grele provocari, urati-mi succes si va tin la curent cu starea mea pe parcursul celor 30 de zile :))). Ceva imi spune ca Flavius va avea mult de furca in perioada urmatoare :D.
Locuri frumoase sunt si in localitatea vecina – Garda de su. SI o parte din ele sunt accesibile si Iarna: Izbucul Tauz, Pestera Poarta lui Ionele, Cheile Ordancusii. Iar pe timp de vara cel mai mult imi place Poiana Calineasa. O lista cu obiectivele turistice din zona gasiti la https://garda-de-sus.ro/obiective-turistice/
Într-adevăr, Gârda este superbă. Eu am văzut doar Peștera Scărișoara de aici, dar mi-ar face o deosebită plăcere să mai explorez zona. Mulțumesc pentru inspirație! 😀