Nu stiu de ce am trait cu impresia extrem de gresita ca vara in Timisoara o sa fie lipsita de povesti. Pana la urma, vara este vara, iar aerul nemiscat nu impiedica lucrurile sa se intample.
Asa ca vreau sa va spun doua povesti estivale, proaspat iesite din cuptorul timisorean.
Duminica seara, desi super obosita dupa drumul de acasa, am pornit spre Centru ca sa ma intalnesc cu Linda. Cum ea pleca a doua zi inapoi in Danemarca, nu aveam cum sa o mai vad decat in septembrie. Era destul de tarziu, dar macar era racoare, deci am stat vreo 2 ore lejer de povesti.
La un moment dat, ne-a apucat foamea si, la insistentele mele, am mers la Mc (insistentele mele venind pentru ca la Mc sunt MINIONI, deci evident ca ii vreau pe TOTI). Si ne punem noi la coada, eu eram mega entuziasmata pentru ca unul dintre minioni era francez si exact ala il vroiam pentru ca cel britanic il aveam deja. Iar in momentul in care am ajuns la casa a avut loc cea mai fantasmagorica discutie pe care am avut-o in ultima jumatate de an cel putin.
Andra: Buna, mai aveti minionul francez? (trebuia sa ma asigur pentru ca nu tineam neaparat sa mananc de la Mc)
Tipul: Care e ala?
A: (consternata) ala din… stanga… (erau expusi amandoi pe o tejghea)
T: (se intoarce, se uita la minioni si se intoarce spre mine) Ala albastru? (extrem de senin sau poate putin nedumerit, nu mi-am dat seama exact)
A: Daaaa!
T: Il avem.
Iar de aici comanda a continuat normal, insa eu, in capul meu, repetam doar ALA ALBASTRU? ALA ALBASTRU? ALA ALBASTRU? si nu puteam intelege cum de exista pe lumea asta un om care nu a realizat ca minionul ala albastru este soldat francez. Cum ai fi putut sa nu faci conexiunea asta? Chiar daca nu ai fi vazut filmul, nici trailerul, nici nimic, in ce conditii nu realizezi ca uniforma aia purtata de minion este franceza? Tocmai ai coborat din copac? Pentru ca atunci da, se explica de ce nu ai recunoaste uniforma soldatilor francezi. Altfel… poate daca ti-a murit creierul. In rest, nu ai scuza.
Bun. Am trecut peste. Am ajuns acasa dupa o plimbare nocturna chiar placuta. Am supravietuit primei mele zile pietonale in Timisoara (3 saptamani sunt pedestrian si sufar maxim), iar luni seara, imi pun ceasul sa imi sune.
Cum telefonul facea figuri, a trebuit sa setez ceasul de la tableta, pentru prima oara. Si evident ca primul lucru pe care l-am verificat a fost cum suna. Pentru ca nu vroiam in nici un caz sa fac infarct dimineata. De fapt, gandul exact care a trecut prin capul meu a fost Unde gasesc una care sa nu ma trezeasca? Dupa care mi-am dat seama ca am fost pe sistemul minionul albastru :))).
