Ai mei au avut întotdeauna aparat foto și încă de mici avem o grămadă de poze, ceea ce e super tare.
Pe măsură ce tehnologia a avansat, am trecut și noi de la aparatele cu film la cele digitale. Totuși, cumva s-a pierdut magia fotografiilor. Oricât de multe poze ai avea pe calculator, nu e ca atunci când întorci paginile albumelor și vezi fotografiile, unele poate puțin șterse din cauza timpului. I was always a sucker for this feeling.
De-asta, la un moment dat, după ce am pierdut ceva ani cu fotografii digitale care zac pe cd-uri, undeva uitate de vreme pe la noi prin casă, am ajuns la concluzia că tot albumele sunt de bază. Pentru că de câte ori ești nostalgic, doar deschizi albumul et voila.
Așa că acum, indiferent câte poze fac, aleg cele mai reușite și le scot și le pun în albume. Așa, când o să fiu bătrână, o să scot și eu albumele, așa cum face bunica mea acum, pentru a le arăta nepoților și copiilor cum eram pe vremuri :D.
Voi ce preferați: pozele digitale sau albumele cu poze?
Apropo de poze vechi (si, implicit, aparate vechi) am fost acum 1 saptamana sa scot niste poze. Ma duc cu cardul, ca doar am aparat digital (Kodak a dat faliment deci cine naiba mai foloseste film in zilele noastre?!) si observ ca inaintea mea e un nene care are insemnate pozele pe care le mai vrea scoase si ii intinde fotografului (sau developagiului) FILMUL din aparat. Mi-am amintit de pozele de cand eram mica si albumele pe care le aratam neamurilor cand ne vizitau. Acuma, pauza, “hai sa-ti arat un slide show”…
:)) vezi? de-asta tot scot eu pozele 😛
Bine faci! Ar trebui sa-ti urmez si eu exemplul. Daca mi se strica laptop-ul am pus-o :))
Si eu tot scot poze :)).
Meh. Ma tenta si pe mine ideea de a-mi tipari unele din pozele digitale, da’ nu-mi pare ca merita investitia. Per total calitatea tipariturii e mai proasta decat cea a fisierului original.