– Elizabeth Gilbert –
Probabil mulţi dintre voi aţi văzut filmul, dar nu ştiu câţi ştiţi că el se bazează pe o carte, care este de fapt bazată pe povestea adevărată a Elizabethei Gilbert (şi care chiar seamănă puţin cu Julia Roberts, cea care o joacă în film :)))
Nu cred că mai este necesar să vă spun povestea, dar o să îi fac totuşi un mic rezumat, just to be safe :D. Elizabeth Gilbert este o femeie de succes care pare să aibă totul în viaţă: un soţ iubitor, o carieră şi bani. Totuşi, ea este nefericită şi, după încheierea unui divorţ dureros şi a unei relaţii deloc sănătoase, decide să se caute pe sine şi să-şi aprofundeze credinţa în divinitate cu ajutorul unei călătorii de un an. Astfel, ea decide să trăiască pentru 4 luni în 3 ţări foarte diferite: Italia, India şi Indonezia. În Italia descoperă plăcerile simple ale vieţii şi satisfacţia pe care doar dulcele far niente ţi-o poate da. În India devine una cu universul tocmai când credea cî nu va reuşi niciodată. Iar în Indonezia află că trebuie să zâmbească din tot corpul pentru a fi fericită, dar nici puţină dragoste nu stică :)).
De ce mi-a plăcut cartea mai mult decât filmul?
Filmul a fost foarte frumos. Dacă nu mi-ar fi plăcut atât de mult nici nu aş fi citit cartea, sunt sigură. Dar cartea e mai frumoasă pentru că e mai veritabilă. Pe măsură ce citeşti cartea, parcă ai asculta povestea direct din gura lui Elizabeth Gilbert. Scrie atât de sincer, atât de deschis. Se simte în fiecare pagină că experienţa este una veritabilă. Se simte dorinţa ei de a se face înţeleasă, de a atinge cât mai mulţi oameni. Şi modul în care îşi descrie sentimentele pe tot parcursul experienţei nu are cum să fie redat în film.
Pe mine una m-a impresionat profund. Chiar vreau să mă apuc de yoga. Nu pentru că aş vrea să-mi schimb religia, dar poate învăţ să îmi mai liniştesc şi eu mintea. Că am început să fiu din ce în ce mai repezită şi mai haotică.
Dar să revenim la carte: vi-o recomand cu mare drag şi sunt sigură că dacă o citiţi nu o să regretaţi. Iar dacă aţi citit-o sunt curioasă cum vi s-a părut :D.
Andra, io-s Gica Contra. Am citit-o si regret…. :))
Prima parte a fost cum a fost, dar a doua si a treia mi s-au parut absolut groaznice. 😀
:)) eu inca nu am citit a doua si a treia. le ai? sa ma conving :)))
Nuuuuu, stai ca m-am exprimat eu gresit. Prima parte, adica cea cu Italia, si a doua (cea cu “pray”) din India, a treia fiind Indonezia (“love”).
aaaa… cum sa nu iti placa? hai ca aia cu india era mai trasa de par putin, da partea cu love a fost super cute 😀