Deschiderea Atelierului de creatie Luciana Matei

Luciana Matei

Ca orice femeie, sunt fascinata de moda. Si, cu toate ca nu imi permite corpul (sau buzunarul :))) sa ma imbrac atat de extravagant pe cat mi-as dori, ador sa descopar oameni mai inspirati decat mine in acest domeniu. Iar de cand cu blogul am avut norocul de a ma afla la tot felul de evenimente care au reprezentat realizarea unui vis. Exact acesta a fost si cazul deschiderii Atelierului de creatie Luciana Matei.

Despre Luciana Matei nu stiam nimic. Nu auzisem de Princess Melina, linia pentru fetite realizata de designerul timisorean. Deci nu aveam nici un fel de asteptari.

Luciana Matei

Grey on the outside, bright on the inside

Am gasit foarte repede locatia, pe strada Cetatii, insa, in timp ce o asteptam pe Teodora, nu am putut sa nu ma intreb cum a devenit asa o casa fada un atelier de creatie. Asta pana in momentul in care am urcat treptele. Atunci m-am simtit ca Alice la trecerea prin oglinda. Atelierul Lucianei Matei m-a facut sa ma gandesc direct la barocul decadent. De la hainele frumos expuse pe umerase, la mobilier, totul exprima eleganta si maturitate. Iar acest lucru mi-a placut la nebunie. Pentru ca reprezenta gradul de sofisticare la care imi doresc sa ajung.

Este ciudat cum viata te aduce fata in fata cu anumite idei exact atunci cand ai nevoie de inspiratie.

Luciana Matei

Opulent chic

Bineinteles ca deschiderea nu ar fi fost completa fara o prezentare de moda. Aceasta a avut loc in mansarda atelierului, care inca nu fusese dotata cu masinile de cusut. Piesele mi-au placut la nebunie. De la croi, la culori si materiale, totul exprima rafinament si sofisticare. Am observat clar nevoia Lucianei de a marca trecerea intr-o noua etapa a creatiei.

Insa mi-a placut si statementul pe care l-a facut creatoarea cand a ales femei absolut normale pentru a-si prezenta colectia. A subliniat frumusetea fiecareia dintre ele. Si ne-a facut pe noi, privitoarele, sa ne simtim la randul nostru frumoase si puternice. A aratat ca nu trebuie sa te incadrezi in standardele 90-60-90 pentru a purta haine extraordinare. Si acesta este mare lucru in lumea obsedata de perfectiune in care traim.

Luciana Matei

Concluzii

Cand am plecat de la eveniment nu mai puteam de durere de picioare, aveam in cap doar rochii si tot ce imi doream era sa ma intorc in acel spatiu care m-a fermecat. In acelasi timp, nu am putut sa nu blestem, pentru a nu stiu cata oara, pantofii cu toc si femeia care a decis ca sunt buni si pentru altceva decat echitatie*.

Inca nu sunt sigura cand o sa revin in Atelierul Luciana Matei, dar stiu ca exista cel putin o rochie care mi-a placut la nebunie. Si cum anul acesta am o serie de nunti, iar acea piesa vestimentara la care inca visez era perfecta pentru cel putin una dintre ele, cred ca stiti deja pe unde imi zboara gandul :D.

Pupici!

P.S. Multumesc Amalia Gaita pentru minunatele fotografii.

*recent am descoperit ca pantofii cu toc erau folositi initial de barbati pentru calarie. Tocul le permitea sa stea in sa fara a le aluneca piciorul in scarita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.