Fiecare oraş are farmecul său şi la fiecare vizită poate fi redescoperit.
Clujul îl cunoşteam deja. Le-am vizitat pe fete de 2 ori şi am mai fost şi în trecere prin el de vreo 2-3 ori, deci pot spune că eram relativ familiarizată cu oraşul. Dar să îl văd cu Alina, a fost cu totul altceva.
A fost prima noastră călătorie singure. Prima dată când nu le-am avut nici pe mami, nici pe Dana, care să ne poarte de grijă sau să ne facă programul :))). Nu a fost nimeni care să ne trezească sau să ne îndrume paşii. Am făcut exact ce am vrut. Şi a fost genial. A fost maximul de libertate pe care l-am simţit în peste 26 de ani de viaţă.
Aş putea să vă spun ce am văzut, ce să vedeţi voi, dar asta puteţi citi în altă parte sau altă dată. Ceea ce vreau să vă spun este că, uneori, compania face totul. Şi alături de anumiţi oameni, ajungi să vezi lumea într-un anumit fel.
Şi Clujul a avut un farmec aparte cu Alina lângă mine.
Am citit undeva că sufletul pereche nu trebuie să fie neapărat o persoană de sex opus, ci acea persoană lângă care ne simţim cel mai bine. Dacă aşa stau lucrurile, atunci pot spune că Alina e sufletul meu pereche. Suntem atât de diferite, dar cumva ajungem tot timpul la un consens, cumva ajungem să fim pe aceeaşi lungime de unda.
Şi vreau ca această excursie să fie prima din multe altele.
Sunt de acord cu tine! e frumos sa calatoresti cu sufletul pereche SI pe accelasi stil de calatorie. Sufletul meu pereche iubeste vacantele slow iar eu trepidante. Facem compromisuri ca sa calatorim impreuna …
Aliceee, uneori compromisurile sunt frumoase in esenta lor, pentru ca stii ca lasi de la tine pentru a face fericit pe cineva drag 😀