Urăsc serile când trebuie să dorm singură acasă. Parcă nu-mi găsesc locul şi fiecare mic zgomot al nopţii mi se pare din ce în ce mai suspect. De-asta şi evit pe cât posibil să rămân singură, însă asta era mult mai uşor de făcut înainte să am servici. Acum, în timp ce mami şi Andrei se bucură de Sălaş, eu stau paranoia la Timişoara. E aşa incorect.
Totuşi, trebuie să mă obişnuiesc şi cu situaţia asta. Pentru că o să vină un moment în care o să trebuiască să mă mut şi eu la casa mea, fiind practic imposibil să locuiesc pentru totdeauna cu mami.
Toate astea nu au nici o noimă. Aş fi vrut să vă povestesc despre Aqualandul de la Deva şi despre cât de bine m-am simţit azi în familie la Sălaş. Sau măcar despre seria instrumente mortale, dar sunt prea… apatică (mi-a luat ceva să mă hotărăsc ce cuvânt ar descrie cel mai bine starea mea). Deci până mâine, când sper să îmi revin şi să vă povestesc despre minunăţiile weekendului, vă urez noapte bună :*
