Jurnal de Caraibe (6): Curacao

curacao

30 mai 2019

Undeva pe mare, în drum spre Colon. Ora locală – 08:00

Luni am debarcat pe prima noastră insulă tropicală: Curacao. Cu doar 64 km lungime și 16 lățime, insula făcea parte din Antilele Olandeze, dar în prezent este autonomă față de Olanda. Bineînțeles că asta nu înseamnă că nu mai au olandezii nici o influență aici. Toată capitalal lor pare un micuț Amsterdam. Casele sunt super colorate. Podurile poartă numele reginelor Danemarcei, iar podul Ema este singurul pod din lume (probabil) care se dă la o parte din calea vapoarelor.

Am pornit turul nostru pe insulă cu explicații generale despre oraș. Ne-am plimbat pe străduțe, am trecut peste poduri, am ținut minte prea puțin :))), dar m-am bucurat de priveliște foarte mult. Zona aceasta colonială chiar e superbă. Little Europe Indeed!

După plimbarea panoramica am făcut o scurtă oprire la fabrica de lichior Curacao. Ce povestea tipa a fost super boring, dar lichiorul ne-a plăcut și am luat suveniruri ca să fim siguri că avem și acasă. Lichiorul trebuie împărțit :))).

A urmat o debarcare în stil „jet de-aici” în mijlocul orașului, cu sfatul de a lua un taxi spre orice mai vrem să vedem. Și așa, după o oră de plimbat pe străduțele comerciale ale orașului am ajuns la Luisa. Ea a fost primul ghid din toată excursia asta de care ne-a plăcut maxim. Bine, nici Iuri (ghidul nostru din Panama, în caz că este prima filă de jurnal de Caraibe pe care o citiți) nu a fost chiar groaznic, dar Luisa a fost totală. Avea 70 de ani, dar nu i-ai fi dat mai mult de 50. Avea o energie debordantă, se vedea că își iubește la nebunie insula natală și știa toate poveștile posibile și imposibile despre ea.

curaCAo

În timpul turului cu Luisa am văzut o peșteră cu lilieci și flamingo. Am aflat de ce flamingo sunt așa cute și roz. It is all in the food. Când sunt mici sunt urâți cu spume. Ca adolescenți par bolnavi de leucemie, dar pe măsură ce papă creveți și plancton, devin tot mai roz, mai dolofani și mai frumoși :D. Sunt prea cute, în continuare :))).

Fuck! Am uitat de pești. Thank God for photos :))). Dimineața am început-o de fapt cu o plimbare cu un ”submarin semisubmersibil”. Ce înseamnă un submarin semisubmersibil? Ei bine, în Curacao s-a tradus ca o barcă a cărei cală a fost modificată astfel încât oamenii să stea pe niște băncuțe ca la școală și să admire peștii.

Aș minți să spun că peștii nu sunt impresionanți. La tropice au toate culorile posibile și imposibile, iar lumea subacvatică pare cel mai fascinant univers. Mă simțeam mică și scufundată într-un acvariu și a fost minunat. 

Revenind la peșteră: Curacao este o insulă calcaroasă, coraliferă. Peștera (nu mai știu cum se numea, evident :)))) semăna mult cu peșterile de la noi. Stalactite, stalagmite și coloane erau peste tot. Doar că aceasta era populată de foarte mulți lilieci și avea o cameră cu un iluminator natural genial unde pozele ieșeau super fain.

And then there was the sea.

După așa o plimbare, trebuia să ne bălăcim undeva, iar acel undeva a fost Coco Beach. Marea Caraibelor este absolut superbă. Apa este albastră de te Doare sufletul și ai putea să stai în ea forever. Este prea frumos ca să fie adevărat. 

To be continued…

Mai aveti rabdare? Pentru ca mai am unele imagini pentru voi 😀

Ca sa citez un mare filozof in viata, the Coca Cola Company, Enjoy, Live, Taste the Carribean!
Pentru cei care credeau ca lichiorul de Curacao este doar albastru, guess again!
Flavius pe podul Emma
Strazi din Willemstad
curacao
In pestera Hato
curacao
Dati-mi palmieri si mare si lasati-ma in pace!
curacao
I would travel the world with him or never leave home. It would be just as amazing!
Flavius, following the Coca Cola advice
curaCAO
Cam cat de tari erau autobuzele astea?
#pundawings

P.S. Dacă nu sunteți la curent cu tot jurnalul de Caraibe, găsiți povestea completă aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.