Jurnal de Caraibe (1): România-Panama via Charles de Gaulle

charles de gaulle

Am revenit pe tărâmurile mioritice cu o tolbă de amintiri, 23 de kg de bagaj și multe povești de spus. Unele, le-am scris direct în călătorie și vreau să vi le redau necenzurate. Altele, mi le voi aminti pe parcurs și abia aștept să le împărtășesc cu voi. A fost o călătorie lungă, am văzut multe, am trăit multe, deci sper să aveți răbdare cu mine pentru că această serie va fi destul de consistentă. Totuși, sper ca la final să vă conving (dacă mai trebuie) că aceste locuri merită vizitate și că ar trebui să acordați o șansă croazierelor pentru că sunt experiențe foarte interesante. Acum să începem însă cu ceva introspecție, impresii din România și nu numai.

21 mai 2019

Jurnal de Caraibe – ziua 1

Nu îmi vine să cred cât de puțin conștientă am fost de ceea ce va însemna drumul în călătoria noastră. 

Am pornit din Timișoara cu trenul la ora 14:00, ora locală. După 2 ore de călătorie și 2 opriri (Lugoj și Caransebeș), ne apropiem de Herculane. Am încercat să dorm puțin, dar sunt prea hyper. După o oră de foit m-am lăsat păgubașă. Din fericire, trenul este destul de gol și l-am lăsat pe Flavius să se odihnească în liniște (adică m-am mutat pe alt scaun :))).

România

Am emoții, mai multe decât am recunoscut până acum. Nu am călătorit niciodată atât de departe. Nu sunt paranoică. Știu că milioane de oameni au mai trăit experiența asta până acum, dar tot am emoții. Și mai este nerăbdarea. Plec pentru prima oară de pe bătrânul continent și nu am cum să nu mă întreb cum va fi. E o altă cultură, iar acest lucru implică, de fiecare dată, un factor necunoscut. Partea bună este că împart experiența cu Flavius, cu care ador să călătoresc, iar din acest motiv sunt destul de sigură că răsfățul va fi la el acasă. 

Mi se pare așa ciudat că am început să scriu, că sunt iarăși doar eu cu mine… poate nici nu voi publica asta (se pare că am făcut-o :)))). Sau poate da, pentru a arăta puterea unei pagini goale… sau atracția ei.

România e superbă în mai! Peisajele astea fac să merite aproape tot drumul cu trenul (aproape!!!).

românia

22 mai 2019

Jurnal de Caraibe – ziua 2

Aeroportul  Charles de Gaulle, ora locală – 10:46

La ora 8 am aterizat în Paris. Zborul a durat mai puțin decât preconizasem, am mâncat un mic-dejun dulce, specific franțuzesc și eram zăpăcită de cap în momentul în care am coborât din avion. Mă așteptam ca aeroportul să fie mare, dar dimensiunea lui reală m-a izbit în moalele capului. Oficial, Charles de Gaulle este cel mai mare aeroport în care am fost vreodată. Situație complet normală având în vedere că Parisul este unul dintre cele mai vizitate orașe de pe glob. Dar chiar și așa nu mă așteptam să aibă propriul sistem feroviar pentru a face legătura între terminale. Nu vreau să fac o paralelă cu România, dar adevărul este că noi nu avem așa ceva în orașele mari, darămite într-un aeroport. 

Adevărul este că acest aeroport chiar arată ca o veritabilă poartă de intrare și ieșire din Franța. Totul aici este lux și opulență. Marile case de modă au ditamai magazinele chiar aici. Totul este elegant, rafinat, parizian, iar prețurile sunt pe măsură. Dar este Paris. Cum ar putea să fie altfel?

În rest, mai avem 3 ore până la plecare, apoi 11 ore până în Panama City. Sunt foarte stresată și mi-e foame constant. Mă mir cum mă mai suportă Flaviu :)))).

To be continued…

România
Porțile de Fier
Paris
Mic-dejun în Air France
Paris
Când ești la Paris, macaron
Paris
View peste aeroport
paris
Off to Panama

Untold 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.