Nu as putea spune ca mi-am dorit dintotdeauna sa ajung in Cipru. De fapt, aceasta mica insula nici macar nu era pe lista de Must see in this lifetime. Dar in ianuarie am intrat in panica, ferm convinsa ca nu o sa mai mergem nicaieri anul acesta pana la nunta. Si dupa va trebui sa astept luna de miere. Asa ca, dupa multe dezbateri si cautari pe Travelator, ne-am luat bilete pentru Cipru. Apoi am asteptat cuminti marea calatorie
Sosirea
Am zburat din Bucuresti in Paphos fara nici un fel de incident. Eram super obosita dupa o saptamana extrem de plina si cu foarte putin somn, dar dupa o motaiala aeriana si ceva Cola cipriot, am fost ca noua. Sau poate responsabil a fost soarele de mai, destul de puternic aici in Cipru, care m-a ajutat cu o infuzie spontana de vitamina D. Indiferent de motiv, entuziasmul descoperirii unui loc nou nu a fost umbrit de nimic.
Din aeroport am plecat cu un autobuz normal. Aici exista 3 rute ce pornesc din aeroport, toate au un program stabil, iar biletul este un surprinzator euro jumate si atat. Cred ca a fost cel mai ieftin drum pe care l-am facut vreodata de la un aeroport.
Portul
Cum noi nu prea stiam exact unde trebuie sa ajungem, am coborat cu turma in port. Am respirat de 3 ori aerul sarat si am fugit pe malul apei sa ne bucuram de priveliste. Dar nu am stat mult pe ganduri pentru ca soarele incepea sa fie tot mai puternic, iar noi aveam pantaloni lungi si negri. Schimbatul a devenit rapid o necesitate si fiecare pas era de-a dreptul sisific. De ce nu am luat un alt autobuz in aceste conditii, habar nu am. Pot sa dau vina pe inconstienta, pentru ca nu as mai fi facut un pas daca realizam cat avem de urcat pe jos :))).
Dar noi am pornit incet la drum. Cat de grei pot sa fie astia 3 km? Atat ne spunea harta ca avem de mers :))). Ei bine, cu toate opririle, cu lipsa de orientare (pentru ca aici se conduce pe partea dreapta!!!!), cu bagajele care pareau din ce in ce mai grele, cred ca am facut vreo 3 ore din port si pana in centrul orasului, unde se afla hotelul nostru.
King’s Avenue Mall
In timp ce urcam descumpaniti, am dat peste ditamai mall-ul, dar nu am stat pe ganduri. M-am simtit putin precum unchiul meu, pentru care turismul inseamna, in foarte mare parte shopping, dar aici urma sa gasim o baie curata unde sa ne schimbam, racoare, mancare si apa. Deci tot ce era esential in acel moment.
Ne-am schimbat repede in cei mai scurti pantaloni scurti. Am mancat un meniu cu specific grecesc de la Taco Bell :))). Stiu ca nu este foarte traditionala treaba, dar a fost primul Taco Bell pe care l-am vazut in viata mea si eram curioasa :D. Ne-am plimbat o tura si prin magazin pentru ca aveam timp. Dupa care am continuat drumul, hotarati sa revenim si la mall pentru a mai achizitiona una si alta :D.
Kinira’s Hotel
Intr-un final apoteotic, am ajuns si pe cuculeie, in centrul orasului, pe o straduta plina de case traditionale, in fata hotelului nostru. Aveam ceva emotii pentru ca discutasem putin in contradictoriu cu domnul de la receptie atunci cand am facut rezervarea, dar treaba a mers ca unsa. Cateva intrebari, copie dupa buletine, et voila! camera voastra este gata!
Kinira’s Hotel are ceva din farmecul cipriot, dar cred ca patronul este putin hoarder. Adica si camera noastra, destul de micuta, are atat de multa mobila, incat eu as mai putea aranja si un antreu cu ea. Dar nu am venit aici pentru a analiza decoratiunile interioare. Si avand in vedere cat de mult stam in camera, ce mai conteaza dimensiunile? Important este ca patul e mare :)))).
Spre plaja
Partea stranie la toata aceasta zi a fost ca ne-am plans atat de mult de caldura si de oboseala si de toate cele, dar dupa un dus rapid si 15 minute de relaxare, am plecat in cautarea unei plaje. De parca nici nu am fi fost obositi vreodata. Si am mers tot pe jos. Adica noi, ieri, am facut 24.622 de pasi. Adica 14 km pe jos. Seara ma simteam ca ciclistii de la turul Frantei. Dar peste zi, eram un fel de Terminator. Mergi si mergi si mergi. Iar acesta, dragii mei, este efectul pe care un loc nou ar trebui sa il aiba asupra voastra :D.
Am ales o plaja random, cea mai apropiata de locul in care ne aflam conform hartii. Nu aveam nici cea mai vaga idee ca urma sa dam de far si de situl arheologic din Paphos. Din pacate, nu am facut prea multa baie pentru ca marea era foarte agitata. Asa ca am continuat sa mergem, pe o faleza foarte faina, pe un fel de colt al insulei, indreptandu-ne agale spre port.
Faleza si sedinta foto
Marea este o minunatie aici. Mai sarata decat Marea Neagra, ne-a intampinat cu o adevarata demonstratie de forta. Valuri mari se spargeau de tarmul stancos. Fiecare punc de belvedere oferea o noua priveliste spectaculoasa. Am facut o multime de poze, doar in prima zi. Nu stiam unde sa ne mai oprim si cum sa mai stam. Flavius s-a transformat intr-un fotograf extrem de exigent, iar eu am avut ocazia sa imi explorez limitele acceptarii de sine. Pentru ca eu spun ca sunt ok cu mine si de cele mai multe ori asa si este. Dar tot am o anumita imagine in cap pe care vreau sa o transmit prin pozele pe care le pun pe retelele de socializare. Si poate pare ciudat ca spun lucrul acesta, dar pana la vizita in Cipru, nu cred ca eram atat de constienta de el.
In port
Ajunsi in port, am luat in considerare sa vizitam citadela, dar am lasat-o pe zilele urmatoare. Am participat la un concurs organizat pentru ziua Europei, la care am castigat premii dragute. Am primit inghetata buna si am prospectat piata de suveniruri. Dar, cel mai important, cred ca am gasit modalitatea perfecta de a petrece ultima zi in Cipru :D.
Plusuri si minusuri
Pe drumul de intoarcere, dupa o alta oprire la King.s Avenue Mall pentru cina, am discutat despre ceea ce ne-a fraptat in prima zi de Cipru. Amandoi am fost de acord ca schimbarea sensului de circulatie a fost extrem de derutanta, mai ales fiind insotita de o lipsa totala de treceri de pietoni. De fiecare data cand trebuia sa trecem strada ne uitam in toate partile si habar nu avem de unde ar trebui sa vina masinile :))). Bine ca nu ne-am hotarat sa inchiriem o masina, cum ne batea gandul la inceput :D.
Un alt aspect negativ pentru noi a fost limba. Nu cea vorbita de oameni, pentru ca toti vorbesc engleza, ci limba oficiala din statiile de autobuz. Toate indicatiile erau in alfabetul lor ciudat, iar noi intelegem din el fix 0. De cate ori vad semne prin oras ma simt putin ca la biserica :))).
Orasul a fost capitala culturala in 2017, dar are destule zone nu foarte dezvoltate (ca sa fiu draguta :D). Din acest punct de vedere, Cipru si Romania sunt destul de apropiate. Adica centrul si portul arata super bine. Mall-ul la fel. Dar restul zonelor… mai au nevoie de ajutor :D.
In schimb, un lucru extrem de pozitiv pe care l-am observat este ca in Cipru toata lumea recicleaza. Si la modul serios. Chiar m-am uitat in cosurile de gunoi sa vad ce contin, atat de impresionata am fost de sortarea selectiva.
Planuri
Inca nu stiu ce urmeaza sa facem maine, in afara de shopping, dar sunt pregatita pentru o noua zi. Cipru este o tara minunata. Ma bucur din suflet ca am ajuns sa o vizitam. Sper sa gasim o plaja frumoasa si sa ma balacesc toata ziua 😀
