Insomnia

– Charlie Huston – Charlie Huston

Am tras o grămadă de cartea asta și aseară, în sfârșit, am terminat-o. De ce mi-a luat atât de mult? În nici un caz subiectul nu a fost problema.

Povestea e următoarea:

În anul 2010, Terra este un tărâm cufundat în haos datorită unui val apocaliptic de insomnie. Pentru SLP nu există leac, doar DREAMER, un medicament ce ușurează finalul tragic al bolnavilor. În aceste condiții, insomniacii bântuie străzile sau își ocupă timpul cu un joc misterios, încercând să evadeze din realitatea crudă. 

Ofițerul Parker Hass este trimis sub acoperire printre traficanții de droguri, în încercarea de a descoperi piața neagră de DR33M3r. Totuși, când soția sa se îmbolnăvește și fiica sa pare să aibă și ea simptomele bolii, el trebuie să aleagă între datorie și familia sa.

Subiectul este unul interesant. Povestea, în esența ei, este una interesantă, iar motivul apariției prionului SLP este super bine gândit. Adică… chiar s-ar putea întâmpla, nu e super trasă de păr ideea.

Atunci de ce am avut probleme cu cititul acestei cărți?

Datorită felului în care este scrisă.

În primul rând, Parker Hass nu este singurul erou al cărții. Despre el se povestește, el vorbește la persoana I în jurnalele sale, dar mai există un personaj care se exprimă direct, adică la persona I. Și, poate par eu grea de cap, dar au existat capitole în care efectiv habar nu aveam despre care personaj este vorba, cel puțin nu până nu ajungeam la mijlocul capitolului. Mi s-a spus că nu eram eu foarte atentă, dar să fim serioși, nu e prima carte pe care o citesc.

În al doilea rând, actiunea este mult prea fragmentata. Sunt prea multe pasaje de retrospectie sau descriere care au prea putin in comun cu actiunea principală. Sunt descriși tot felul de termeni din medicină, sunt descrise arme, chestii artistice, când ți-e lumea mai dragă te trezești că citești despre boli nervoase ale oamenilor, istoria lumii din Insomnia sau de ce personajul este atât de nesigur.

Parcă toată cartea e făcută în așa fel încât să te încurce, să trebuiască să citești un capitol de 10 ori ca să-ți dai seama ce și cum.

Nu pot spune că nu mi-a plăcut. Povestea, după cum am spus înainte, mi s-a părut super. Ideea în esența ei e genială. De asta am și vrut să o citesc de la bun început. Dar, dacă aș fi fost eu editorul acestei cărți, aș fi scos vreo 50 de pagini. Abia spre sfârșit pare să se adune povestea, în rest e pur și simplu dispersată, ca să nu mai zic că unele idei rămân pur și simplu în coadă de pește.

Nici nu știu dacă să vă recomand să o citiți sau nu. Nu pot spune că e o carte proastă, e doar aiurea scrisă. Povestea merită, deci dacă aveți răbdare și vă place genul thriller, încercați Insomnia. 

4 thoughts on “Insomnia

  1. Kadia says:

    De obicei cursivitatea unei carti sta in grija redactorului, dar probabil starea de confuzie „ajuta” la vanzarea cartii. N-am citit-o inca, dar este una dintre cartile pe care voiam sa le citesc anul acesta.

  2. sandy says:

    Aceeasi imprese am avut-o si eu asupra cartii. Ce mi s-a parut genial a fost senzatia lasata dupa citirea cartii. Cateva saptamani aveam senzatia ca dorm prea putin. Aproape ca ma bantuia povestea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.