– Piesa de teatru –
Inainte de M-am hotarat sa devin prost stateam pe ganduri daca sa mai merg sau nu la teatru, dar aceasta piesa mi-a reamintit de ce ar trebui sa fie aceasta activitate obligatorie.
3 motive pentru care ar trebui sa mergeti la teatru
- Teatrul va pune pe ganduri – indiferent ca este vorba despre comendie sau drama, o piesa de teatru nu are cum sa nu va stimuleze mintea
- Teatrul este o oglinda a realitatii – poate ceea ce vedeti acolo nu va place, dar realitatea nu este intotdeauna frumoasa
- Jocul actoricesc vazut live transmite mai mult decat 1000 de filme (asta o spun in inconditiile in care mie imi plac foarte mult filmele)
M-am hotarat sa devin prost pe scurt
Antoine este un tanar geniu care nu isi gaseste locul in societatea in care traieste. Si pentru ca simte ca inteligenta este problema, decide sa adopte tot felul de metode pentru a deveni mai prost (ador cuvantul acesta pentru ca descrie atat de multi oameni, dar in acest context este sinonim cu inadaptat social :D). De la alcolism la sinucidere, de la somer la corporatist, Antoine le incearca pe toate. Insa abordarea nu ii aduce succesul scontat. Pentru ca, de fiecare data, inteligenta isi baga coada, iar tanarul se pierde in analiza si contemplare.
De 3 ori da!
Mi-a placut foarte mult M-am hotarat sa devin prost pentru ca a pus perfect in antiteza modul in care majoritatea oamenilor vad viata si modul in care o mica parte o vad. Nu vreau sa par aroganta, dar eu m-am regasit in Antoine. Nu atat la partea cu geniul, cat la partea in care el isi dorea altceva de la viata. Sper finalul piesei mi-am dat seama ca el, de fapt, cauta iubire si acceptare (ceea ce cautam toti pana la urma), iar acest lucru m-a fauct sa il plac si mai mult.
Actorii au fost geniali. M-am bucurat sa ii regasesc in distributia piesei pe Malina si Victor Manovici, care ma impresionasera deja in Scrisori de dragoste catre Stalin. M-am bucurat sa il descopar pe Calin Stanciu Jr, eroul piesei. Este un actor genial! A trecut de la o stare la alta extrem de usor. Mi-a placut foarte mult cum a interactionat cu publicul. Oricum formatul piesei este unul inedit si iti permite acest lucru, dar asta nu inseamna ca toata lumea o poate face bine.
Cred ca deosebita mea apreciere pentru piesa a mai venit si din happy end. Stiti bine ca eu sunt all flower power, lovey dovey. Deci cand ceva se termina frumos, pentru mine e de 10 ori mai bine.
Nu stiu cand se mai joaca piesa, dar va sfatuiesc sa urmariti programul Teatrului National Timisoara (aici) si sa mergeti sa o vedeti. Nu luati copii cu voi pentru ca exista o parte gen 50 shades, dar voi, oameni maturi, mergeti cu mintea deschisa si invatati. Merita din plin!
