Mai sunt câteva ore din 2012 și parcă m-a apucat nostalgia.
Anul acesta a trecut atât de repede… nici nu mi-am dat seama cum s-a dus. Parcă totul e mult mai rapid în ultima vreme. Acuma e iunie, acum vine Crăciunul.
Dacă am învățat ceva anul care a trecut… am învățat că nu trebuie niciodată să iau lucrurile de-a gata. Am învățat că uneori șansele ți le creezi singur. Și am învățat că oricât de supărați am fi la un moment dat, e doar un moment și supărările trec. Dar am învățat și că nimic nu e bătut în cuie… nici măcar o prietenie, oricât de veche ar fi, oricâte lucruri te-ar lega de persoana respectivă.
Da, am învățat că suntem într-o continuă schimbare. Nici eu, nici voi, nimeni nu e exact cum era ieri… sau acum 5 minute. Tot ce se întâmplă în jurul nostru ne schimbă… mai mult sau mai puțin, dar nimic, nimic nu trece fără nici un efect asupra oamenilor care suntem.
Am și regrete pentru 2012. Pentru prima oară după mult, mult timp, anul acesta nu am fost la mare. Asta nu înseamnă că nu am avut parte de bălăceală, nici vorbă, doar că nu am fost acolo unde sufletul meu mă cheamă. Și deși mă doare enorm, nu pot spune că nu înțeleg de ce s-a întâmplat. Meritam chiar să pățesc asta. Prea eram eu arogantă că merg des la mare și nimeni nu era ca mine. Ei, anul acesta, pentru că nu am vrut să fac un compromis, nici nu m-am organizat la timp, nu am avut parte de frumoasa Mare Neagră. Dar am învățat din toate astea și anul care vine nu voi mai fi privată de bucuria mea supremă din fiecare vară.
Nici în Retezat nu am ajuns anul acesta, deși îmi doream enorm de mult. Am fost într-adevăr la munte, dar nu în munții mei frumoși. Deja e atât de mult de când nu am mai urcat în Retezat că îmi vine să plâng. Mii de oameni vin în fiecare an, unii de la sute, poate mii de kilometri, doar ca să urce la Pietrele și eu mă mulțumesc să stau și să mă vaiet. Dar și asta se va schimba la anu’.
În rest, nu pot spune că am alte regrete. De fapt, 2012 a fost chiar un an bun, deși nu m-am plimbat la fel de mult ca în 2011… cel puțin nu în străinătate. Mi-am găsit și un job, ceea ce e o mega reușită pentru mine, eternul copil. Ca să nu mai spun că am revăzut Sibiul și Păltinișul.
Sunt atâtea lucruri mici de care m-am bucurat anul acesta și care nu aș avea cum să le înșir aici. De unele îmi amintesc pur și simplu din senin, după care se pierd undeva în depărtare, doar pentru a-mi aduce zâmbetul pe buze cu altă ocazie.
Ceea ce pot spune cu siguranță e că anul acesta am trăit. Cu intensitate, cu nebunie uneori, am iubit viața și m-am bucurat de ea. Am luat decizii, unele bune, altele proaste, dar mi le-am asumat mereu. M-am certat și m-am împăcat. Iar azi, în timp ce scriu toate acestea, în timp ce încerc să mă gândesc la toate câte au fost, îmi dau seama că cel mai important lucru e că sunt împăcată cu mine.
Nu aș schimba nimic din ce am făcut, nici o hotărâte luată, nici o lacrimă vărsată, nici un vis… împlinit sau neîmplinit. Pentru că toate m-au adus aici. Mă pregătesc pentru Revelion alături de persoana care știu că mă iubește necondiționat. Am prieteni care, oriunde ar fi, știu că se gândesc la mine. Și lumea care mă înconjoară mă acceptă așa cum sunt… cu câteva mici excepții care ar face de bine să se împace cu ideea :)).
Deci îți mulțumesc, 2012! Ai fost bun cu mine!
Cu voi cum s-a purtat?
Nu aș putea spune că a fost un an nemaipomenit, însă ce-i drept am trecut prin momente incredibile, iar asta spune tot. Un an nou fericit! La mulți ani!
In afara de faptul ca am dus-o foarte prost cu banii, anul 2012 a fost pentru mine uimitor de frumos. Am descoperit o lume noua, mi-am facut prieteni si m-am regasit.