Dupa ce nu am mai iesit din casa de marti, sa plec astazi a fost o binecuvantare. Imi venea sa fotografiez si sa filmez tot drumul. Iar soarele care stralucea atat de puternic si de frumos a fost ca un vis, dupa zile si zile de frig si ploi, de pastile, transpiratie (da, sunt yacky din nou :))) si ceaiuri de toate felurile.
Cum s-a nimerit sa plecam atat de repede nici eu nu stiu. Pur si simplu s-au aliniat planetele. Si daca tot am avut tot timpul din lume, am decis sa oprim si la Mosnita pentru o prajiturica buna la pachet, surpriza pentru mama Serica. In plus, ne-am abatut putintel din drumul nostru pentru a vedea Tunelul Dragostei.
Acesta, desi foarte frumos, este o dovada in plus a prostie noastre in materie de fructificare a atractiilor turistice. Nu este semnalizat. Drumul pana la el este unul de pamant. Abia iesi inapoi la sosea dupa ce ai intrat. Iar tunelul propriu-zis nu este catusi de putin intretinut. Cu toate acestea, merita vizitat. Doar aveti grija latrenul care trece pe sine o data la secol 😀 (putin mai des, dar nu stiu eu sa va spun cand exact… de fapt mami nu stie si sustine ca trece un tren pe aici, eu nefiind la fel de sigura).
Si ca sa completam excursia noastra, nu am urmat ruta obisnuita spre casa, ci ne-am abatut pe la barajul de la Paclisa, apoi prin Sanpetru si Sacel (stiati ca in toate aceste sate exista castele? nu vorbesc prostii. CASTELE!!!! ADEVARATE!!!! EVIDENT CA ACUM SUNT IN PARAGINA! Dar sunt castele).
A fost genial. Iubesc zilele insorite de toamna. Iubesc culorile. Iubesc drumul meu spre casa. Ar trebui sa il urmati si voi candva.
Happy weekend, pretties!
