Luni m-am plimbat nestingherită prin Olanda. Am străbătut ţara cam de la Nord la Sud, din Beverwijk până în Nieuwerkerk, apoi prin Rotterdam. Prin Nieuwerkerk am avut ocazia să ne plimbăm printr-un orăşel olandez foarte pitoresc. Mi-au plăcut la maxim căsuţele mici, zici că erau de pitici, dar toate super îngrijite, cu grădiniţe de flori în faţă şi perdele albe la geamuri. Mi-ar fi plăcut să rămân acolo mai mult sau să iau tot orăşelul şi să-l mut în România. Pentru că acolo dominau bunul gust şi modestia. Oamenii nu aveau nevoie de nişte case uriaşe ca să arate cine sunt ei sau câţi bani au, iar lucrul acesta nu poate fi decât apreciat.
Rotterdamul m-a impresionat în primul rând prin dimensiuni şi în al doilea prin arhitectură. Oraşul e absolut uriaş, iar clădirile sunt construite într-un stil futuristic absolut genial. Majoritatea sunt de sticlă, dar au tot felul de forme ciudate, unghiuri înclinate, ai putea să le numeşti oricum numai nu tipice. Cred că sunt o dovadă vie a inventivităţii olandezilor.
Şi la capitolul infrastructură Olanda stă genial. Autostrăzile sunt la ordinea zilei, iar drumurile celelalte sunt în condiţii foarte bune.
Un alt lucru care m-a frapat a fost agricultura. Ştiam că majoritatea terenului e obţinut prin desecări, dar habar nu aveam cum merge exact sistemul: fiecare teren este mărginit de un canal de apă, astfel există şi terenul cultivabil şi sursa de irigaţie în cay de necesitate. Şi trebuie să vă spun că acolo majoritatea terenurilor erau lucrate, nu lăsate de râpă ca la noi.
În ceea ce priveşte Olanda… m-am îndrăgostit. De orăşele, de peisaj, de amsterdam şi Rotterdam, de băieţii drăguţi şi de sutele de bicilete. Până acum nu puteam spune că mi-ar plăcea să locuiesc în altă parte decât în România, dar dacă ar fi vorba de Olanda… m-aş mai gândi :D.
