Auzim de multe ori că trebuie să existe un echilibru în toate. După zile calde vine ploaia torențială. După zilele bune vin cele horror. De la un moment la altul poti la treci de la extaz la agonie și invers.
Așa a fost și la mine. Am avut un weekend super, în care am râs de nebună și am dansat și am făcut tot ce mi-a trecut prin cap. Am avut un weekend cu soare și fluturat din gene și băieți și prieteni. Iar acum, luni, stau în pat pentru că mă doare burta de îmi vine să mă urc pe pereți. Acum, luni, mă ascund de ploaie și nu știu cum să mai trag plapuma pe mine, de parcă ea m-ar putea ascunde cumva de tunete și de fulgere. Și beau cel mai rău ceai de pe lume, fără zahăr, dar sănătos tun :)).
În timp ce stau și meditez la echilibrul vieții, ascultând-o pe Shakira pentru că mi-ar rămas blocată în creier, unică amintire a weekend-ului super care tocmai a trecut, mă încălzește doar gândul că mai un pic și plec la Sălaș, 3 zile ca să fiu mai precisă. O să fiu lipsită de net… mai mult sau mai puțin, lipsită de blog… dar liberă.
Let summer reign!

si pana la urma… nu-i asa ca, echilibrul este mult prea dezechilibrat?? caci, cine poate pastra balata neinclinata???
si…pune niste miere in ceaiul ala… sa-l poti bea ca tot omul…
ovi