Am ajuns sa ma simt la Arieseni ca acasa. Am mai spus de o gramada de ori ca nu imi mai pot inchipui iernile fara o excursie aici. Evident ca locul de cazare este, de fiecare data, Vila Vank. Si principala activitate este snowboardingul, chiar daca se mai lasa cu accidentari minore :D. Dar in Apuseni mai sunt foarte multe locuri de vazut. Si, dupa cum am descoperit acum ceva timp, cascadele sunt mai frumoase iarna, am zis ca ar fi cazul sa vizitam cascada Varciorog.
Cand timpul se dilata
Cascada Varciorog este foarte usor de gasit. Tot ce trebuie sa faci este sa urmezi drumul de tara indicat la soseaua principala cu un semn destul de vizibil.
In timpul verii, o parte din drum poate fi facuta cu masina. Chiar si iarna, daca aveti jeep. Daca nu, toti cei 3 kilometri pana la cascada trebuie strabatuti pe jos. Ceea ce nu este chiar atat de rau pentru ca peisajul este superb. Dar, evident, eu m-am plans o gramada pentru ca acei 3 kilometri mi-au parut 1000. De fapt, eram atat de indignata incat, la intoarcere, am calculat exact distanta strabatuta. Si, culmea, chiar erau 3 kilometri. Iar noua nu ne-a trebuit mai mult de o ora sa ii strabatem.
Dar in locurile acestea timpul parea sa se dilate, iar eu ma gandeam numai la Einstein, facand pas dupa pas, urcand pe coclauri si mergand pe cararea ingusta ce marginea raul.
Sfat: Indiferent de anotimpul in care decideti sa vizitati cascada Varciorog, aveti grija sa fiti dotati cu incaltaminte impermeabila pentru ca trebuie sa treceti raul de mai multe ori si unele locuri sunt destul de greu accesibile.
Si, la fel ca in orice calatorie, este important sa aveti alaturi oamenii potriviti. Eu sunt perfect constienta ca m-a ajutat foarte mult Flavius sa ajung la destinatie, ca de fiecare data. Si prin incurajari, dar mai ales prin sprijinul fizic. Pentru ca iarna nu se pleaca nicaieri fara cineva care se tine bine pe picioare :D.
Caprele Irinucai
In ciuda varcarelilor mele constante, in momentul in care am ajuns la cascada am fost mai ceva decat caprele Irinucai. Topaiam de colo-colo. M-am urcat pe stanci. Am mers atat de aproape de cascada Varciorog incat simteam stropii pe fata. Si mi-a placut la nebunie. Nu am mai simtit nici un fel de oboseala. Doar o imensa satisfactie.
Vedeti voi… partea cu adevarat interesanta la astfel de provocari este ca iti dai seama ca esti mult mai capabil decat credeai. Si cand spui ca nu mai poti, mai poti putin. Si cand spui ca nu mai vrei, in adancul sufletului stii ca vrei sa duci treaba pana la capat. Iar atunci cand ajungi la destinatie, esti cu atat mai fericit si mai multumit pentru ca ai facut ceva de care nu te credeai capabil.
Un mic colt de rai
Dar destul despre mine, sa va mai spun despre cascada Varciorog.
Apa cade de la 15 metri si formeaza un micut elesteu din care porneste raul omonim. Este mult mai interesant sa o vizitezi iarna deoarece poti ajunge foarte aproape de caderea de apa. In plus, datorita temperaturilor scazute se formeaza tot felul de turturi si de formatiuni de gheata, care mai de care mai frumoase.
Cat ti se iveste asa ceva in fata ochilor nu ai cum sa nu iti dai seama cat de mareata este natura si cat de mici suntem noi, ca si oameni. Dar te simti si mai liber cumva. Pentru ca o lume de posibilitati se deschide in fata ta. Si te gandesti ca ai putea sa fii si tu asa: puternic, nestavilit, o forta a naturii.
Cu toate acestea…
… sunt perfect constienta ca foarte putini dintre voi veti vizita cascada Varciorog, mai ales iarna. Pentru ca:
- nu este promovata mai nicaieri
- drumul pana la Arieseni este ingrozitor
- suntem tot mai preocupati de problemele financiare si tot mai putin preocupati de cele spirituale, deci locurile de genul acesta nu prea intra pe lista cu Must see in your lifetime
Dar tot cu toate acestea sper ca articolul meu sa va puna putin pe ganduri si sa decideti ca merita sa vedeti cascada Varciorog. Sper sa va faceti curaj si sa porniti pe drumurile nu tocmai bine amenajate ale patriei spre acest loc de poveste. Pentru ca, ajunsi in Apuseni, veti descoperi o multime de locuri extraodinare. Despre unele am scris chiar aici, despre altele sigur voi mai scrie pentru ca aceasta zona mi-a ramas la suflet.
Daca ati vizitat Apusenii si aveti sugestii pentru mine, nu ezitati sa imi scrieti. Pana la urmatoarea calatorie…
P.S. Mai am o poza si trebuie sa le multumesc si celorlalte persoane care au contribuit la realizarea acestui articol prin prezenta in calatorie si ajutorul propriu-zis de la fata locului :D. Mami, te iubesc!
