Feminismul, Virginia Wolf și eroine de poveste

Feminismul este un subiect super pe val în ziua de azi. De la #metoo la statisticile privind femeile în funcții de conducere, totul pare să ne îndemne să ne eliberăm. Eu mă simt destul de liberă, nici nu aș fi acordat atenție acestui subiect dacă:

  1. nu începeam luna cu o discuție despre Virginia Wolf
  2. nu începeam să citesc The Handmaid’s Tale
  3. nu vedeam Captain Marvel
  4. nu mergeam la Beauty and the Beast la teatru

Cum toate aceste lucruri s-au întâmplat, evident că am început să supra analizez toată treaba asta cu feminismul. Și așa s-a născut acest articol.

Virginia Wolf

Să începem cu the poster child pentru literatura feministă: Virginia Wolf. Eu auzisem vag de ea, dar nu am citit absolut nimic scris de Virginia Wolf (ÎNCĂ). Așa că în momentul în care Alina m-a chemat la un eveniment la Bufnițe, unde urma să vorbească o profă de-a ei, am zis că merg doar ca să mai petrecem timp împreună. Little did I know că urma să mă simt ca cel mai prost din curtea școlii (îmi scuzați expresia :D) pentru că toată lumea citise cel puțin o carte a Virginiei Wolf sau măcar văzuse filmul The Hours și era cât de cât în temă.

Cum eram luată ca din oală, am stat cuminte în banca mea și am ascultat. E bine să mai și asculți uneori. S-a discutat mult despre ceea ce însemna feminismul pe vremuri, despre nevoia femeilor de a fi foarte vocale, despre nevoia lor de libertate, dar și despre ceea ce ne dorim acum. Am vorbit fiecare despre priorități și despre ceea ce considerăm ca fiind important. Și, la un moment dat, nu mai știu cine exact, a spus o chestie care mie mi s-a părut extrem de interesantă.

feminism

Pe vremuri, femeile trebuiau să fie vocale pentru că nu aveau de ales. Ele aveau foarte puține drepturi și oportunități. Spus mai pe șleau, erau aproape sclavele bărbaților, proprietate ce se transfera de la tată la soț. Ei bine, lucrurile s-au cam schimbat. În ziua de azi suntem – în multe culturi – libere ca pasărea cerului. Și este destul de ipocrit să vii și să spui că te simți oprimată când tu poți face absolut orice te taie capul. Bine, încă mai există discriminare, dar ea apare și pentru bărbați. Așa că ideea asta de free the nipple, uită-te la mine cum mă eliberez, mi se pare destul de învechită și de obtuză.

Asta nu înseamnă că nu voi citi O cameră doar a ei. Abia aștept să descopăr eseul acesta și ceea ce gândea Virginia Wolf despre feminism… pe lângă alte cărți ale ei.

feminism

The Handmaid’s Tale

Poate dacă era doar Virginia Wolf nici nu scriam acest articol, dar m-am apucat să citesc The Handmaid’s Tale. Aveam cartea de ceva timp în bibliotecă și am zis să nu mă mai lungesc pentru că aș vrea să văd și filmul. Ei bine, ce am citit acolo m-a îngrozit de-a dreptul și a trezit feminista din mine :))), dar nu numai.

Poate știți despre ce e vorba, poate nu. Mai bine vă fac eu un mic rezumat, bazat pe ce am citit până acum: într-un univers distopic există o țară în care sterilitatea este aproape generalizată. Doar o mână de femei mai pot procrea, iar acestea devin un fel de incubatoare pe picioare pentru pătura conducătoare a societății.

Ideea m-a scos din sărite maxim pentru că nici o ființă umană nu ar trebui să fie definită doar de faptul că se poate reproduce sau nu. Și poate rămâneam doar la starea de indignare dacă nu observam că nici realitatea noastră nu este foarte departe de această viziune. Într-adevăr, sterilitatea nu este problema în ziua de azi, dar rata natalității scade văzând cu ochii, iar presiunea socială este din ce în ce mai mare pentru reproducere. Adică nu știu voi (poate sunteți mai tinere), dar eu am început să aud faza cu ceasul biologic de pe la 25 de ani. Și acum că m-am măritat este din ce în ce mai presantă problema. Toată lumea (ABSOLUT TOATĂ LUMEA) vrea să știe când o să facem un copil și ține să ne spună că vremea trece.

Observați cum nu sunt nici eu mai brează decât alea din The Handmaid’s Tale? Mai trebuie doar să nu mă mai strige oamenii Andra, ci Offlavius și e oficial :D. Nu neg aici biologia. Sunt conștientă că pe măsură ce timpul trece organismul meu se schimbă și bla bla. Dar cred că ar trebui să mă lase și pe mine oamenii să mă acomodez cu ideea de căsnicie mai întâi. Pentru că faptul că pot face copii nu mă face responsabilă absolută pentru producerea generației viitoare. Iar la cum se prezintă planeta, sincer, vă mirați că stau pe gânduri?

feminism

Eroine de poveste

Să lăsăm frustrările mele și să ne întoarcem la feminism și povești. Evident că Virginia nu este singura care a scris cărți feministe. Culmea, se pare că există oameni care fac diferența între cărți în funcție de autor. Se pare că există oameni care consideră că există o LITERATURĂ FEMININĂ. Whaaat? E literatură. Ce contează că scriu bărbați sau femei? Sau poate există o diferență pe care eu nu am sesizat-o niciodată. Nu știu ce să spun…

Ceea ce am sesizat este că în multe povești femeile sunt prezentate ca și neajutorate. În majoritatea femeile sunt cele ce trebuie salvate. Și a rămas undeva în mentalul colectiv ideea exprimată foarte plastic de Gaston în Beauty and the Beast aseară: Să-i faci plozi unui bărbat sadea, asta-i menirea ta! De parcă noi nu am fi în stare de nimic altceva practic. Nici măcar nu mai menționez că de cele mai multe ori femeile, chiar și cele puternice, sunt prezentate ca și ușor instabile (aici mă refer la Captain Marvel și voi elabora vineri), needy până la Dumnezeu în cer și niște dureri de cap, dacă e să fim sincere. Iar când se ridică, atunci când își dau seama cât sunt ele de puternice, este o performanță extraordinară ce trebuie prezentată cu încetinitorul.

Stați că m-am aprins…

feminism

Cum văd eu feminismul

În secolul 21, cred că a cam venit momentul să renunțăm la victimizare. Avem aceleași drepturi ca și bărbații, poate chiar mai multe :))). Dar să nu le dăm idei :D. Faptul că ne place să ne alintăm și să îi punem pe ei să facă chestii pentru noi nu înseamnă că suntem mai slabe. Până la urmă trebuie să ne acceptăm și limitările fizice. Nu poți cere unui om de 1,60 și 50 kg să care la fel de mult sau să ridice la fel de mult ca un om de 1,80 și 90 kg. Asta nu ține de bărbați sau femei, ține de fizică.

Cred că feminismul de azi ar trebui să se concentreze pe găsirea unui echilibru în ceea ce facem. Vrei să fii mamă casnică? Bravo ție! Vrei să fii femeie de carieră? Bravo ție. Fă ce vrei. Fii cum vrei. Dar lasă capra vecinului… sau mai bine spus a vecinei. Doar pentru că tu mergi pe un drum nu înseamnă că toată lumea trebuie să te urmeze orbește. Iar dacă feminismul de azi s-ar concentra pe susținerea dintre femei și nu pe stabilirea unei noi ordini sociale în care, again, să ni se spună ce să facem, lumea ar fi mult mai bună.

Voi ce credeți? Ce înseamnă feminismul pentru voi? Aștept răspunsurile voastre și să discutăm. Nu este aici adevărul absolut :D.

Untold 2018

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.