De vorba cu Bogdan Muscalu

– povesti de istorie, invatamant si viata –

Despre Bogdan Muscalu am auzit multe povesti de la mami inca din primul an in care au devenit colegi la Giroc. Dar nu m-as fi gandit sa scriu despre el daca nu descopeream ca una dintre pasiunile lui este pirogravura. Cum s-a intamplat acest lucru? Destul de simplu: a decis Moș Nicolae să îmi ofere cadou o apărătoare pentru antebraț pe care să o folosesc la tras cu arcul. Și nu era vorba despre orice fel de apărătoare, ci una personalizată. Acum, port Blogu lu Andra pe mana 😀

De la invatamant la SRI

Este ciudat să te gândești la un profesor ca la un spion, însă Bogdan Muscalu nu este profesorul tipic. Pasionat de istorie, arheolog, arcaș, pescar și chitarist, a inceput sa predea inca din clasa a 10-a. A descoperit o satisfactie deosebita in a provoca mintile tinere si a ajuta la formarea Oamenilor. Insa invatamantul nu este un domeniu in care sa supravietuiesti usor, deci s-a reprofilat.

A ajuns in cadrul SRI datorita unei specializari mai vechi: arheologia. A activat timp de 5 ani, perioada in care si-a descoperit o noua pasiune – tirul sportiv. La fel ca si mine, ani mai tarziu, Bogdan a gasit liniste si pace in trasul cu arcul. Fiecare sageata eliberata parea o grija mai putin, iar aceasta stare de bine il ajuta in continuarea cercetarilor istorice, la care nu a renuntat niciodata (publica studii despre istoria antica si arheologie cu regularitate)

Inapoi la catedra

Si-a dorit din tot sufletul si a reusit sa se intoarca in invatamant. Dupa ce l-am ascultat astazi vorbind despre elevii sai, despre ceea ce preda si despre sistemul educational din Romania, i-am inteles durerea din glas. Spune ca profesorii se confrunta cu nenumarate provocari in ziua de azi, nu doar cu cele materiale.

Problema este lipsa de bun simt a elevilor. Nu se mai face educatie in familie. Profesorii au ajuns sa suplineasca rolul parintilor si, ca sa faca lucrurile perfecte, trebuie sa mai avem de-a face si cu birocratia ce ne ocupa tot timpul liber. De fapt, nici macar liber, pentru ca scoala, pentru mine, nu inseamna doar mers la ore si predat. Ea înseamnă și activități care să îi atragă pe copii, să le deschida orizontul. Ca sa nu mai spun ca, la clasele de liceu, lipsesc cu desavarsire abilitatile practice. Copiii de azi sunt dependenti de telefonul mobil. Insa am observat evolutii comportamentale semnificative la cei care decid sa participe la diferitele evenimente pe care le organizez.

Lectia de istorie cu Bogdan Muscalu

Nu am indraznit sa ii spun ca in ciuda abilitatilor mele practice nu am fost niciodata un fan al istoriei. Insa l-am intrebat despre arheologie si am inceput sa imi doresc sa fie fost el profesorul meu. De ce? Pentru ca stie tot felul de lucruri. De exemplu, stiati ca Timisoara are cele mai multe cladiri istorice si de patrimoniu din Romania? Evident ca acestea nu sunt protejate, nici intretinute, dar le avem.

Aveam si singurele bai otomane din tara, in Piata Libertatii, insa le-am acoperit ca sa fie in siguranta. De parca le va mai scoate cineva vreodata la lumina zilei sau va fi mai mult decat praf de scos. Cand vorbeste despre asemenea lucruri, in vocea lui Bogdan se citeste durerea si neputinta. In fata sistemului, a oamenilor care nu apreciaza nimic, a partii pierdute din noi.

Pentru Bogdan Muscalu situatia este destul de clara cand vine vorba despre istoria romanilor. Daca multe state civilizate privesc in urma cu mandrie si cauta modele de urmat, noi ne-am lepadat cu totul de acestea. Iar generatiile care vin din urma au inca sanse de redresare, insa foarte multe stau pe umerii obositi ai unui sistem care da rateuri.

Multumiri

As vrea sa ii multumesc lui Bogdan, in incheiere, pentru ca m-a primit in randul elevilor sai si a stat de vorba cu mine. Ii multumesc pentru darul minunat. Și, daca citesti randurile acestea, Bogdan, sa stii ca faci o treaba extraordinara. Felicitari!