De ce-mi iubesc blogul

Când am început toată treaba asta cu blogul tot ce îmi doream era sa scriu. Să înlocuiesc cumva jurnalele mele cu poveşti care să îi încânte sau să îi inspire pe alţii. Apoi, totul a devenit cumva mai personal şi mi-am dat seama că, de fapt, este un mod de a ţine legătura în primul rând cu mine. Ca să văd eu, peste ani şi ani, ce mi-a plăcut, ce m-a enervat, ce am iubit, ce am vizitat, ce am citit, chiar şi ce am mâncat, la un moment dat al vieţii mele. Şi cumva, restul lumii a trecut pe locul 2 (asta a fost după primii hateri, moment în care mi-am dat seama că nu vrea să mă citească ar face de bine să mă lase în pace pentru că aici este dictatură).

În curând blogul meu va împlini 5 ani şi dacă vă întrebaţi de ce nu sunt încă celebră… nu ştiu ce să vă spun :))). Probabil viaţa mea nu este suficient de interesantă sau eu nu sunt suficient de consecventă. Dar şi faptul că am unele perioade în care dispar cu totul din peisajul virtual a contribuit la moartea pasiunii :D.

Totuşi, lipsa de stea pe aleea bloggerilor nu înseamnă că o să mă las de meserie.

În nici un caz!

Pentru că mie îmi place la nebunie blogul meu. Şi ca să vă explic de ce, voi face o listă:

1. Îmi iubesc blogul pentru că pe el îmi pot manifesta inspiraţia creativă de tip Ion Creangă (aş fi spun Eminescu, dar eu nu scriu poezii :))).

2. Îmi iubesc blogul pentru că datorită lui am ajuns să cunosc persoane deosebite, pe care nu le-am întâlnit niciodată faţă în faţă, dar care mi-au făcut viaţa mai frumoasă de câteva ori bune.

3. Îmi iubesc blogul pentru că m-a ajutat să particip la competiţii care mi-au stimulat partea competitivă, atât de neglijată de mine de multe ori.

4. Da, îmi iubesc blogul şi datorită premiilor pe care le-am câştigat prin intermediul lui (aş minţi dacă aş spune că nu).

5. Îmi iubesc blogul pentru că mi-a permis să promovez locuri care mi-au plăcut la nebunie, mai ales zona Haţegului… mai ales Sălaşul :)))

Cam astea ar fi motivele, acum să vă spun ceva despre comunitate, nu?

Deşi nu sunt ceva expert, vă pot spune destul de sigur că blogosfera românească a înflorit în aceşti 5 ani ca o grădină atent îngrijită. Dacă atunci când ne-am apucat noi de Şcoala de Blog, erau o mână de bloguri româneşti, acum un procent destul de mare din utilizatorii Internetului au un blog (sau mai multe :))), abordând cele mai diverse teme. Pentru mine, este un privilegiu să fac parte din rândul lor pentru că viteza cu care a crescut această comunitate arată că românii au fost foarte receptivi la această nouă metodă de socializare (până la urmă) şi că există foarte mulţi consumatori de bloguri. Ba mai mult, luând în considerare concursurile care se fac pe unele bloguri, putem spune că şi firmele au înţeles că noi, bloggerii, suntem formatori de opinie.

But with great power comes great responsability! (După cum bine spunea uncle Ben :))))

Deci partea grea cade tot pe umerii noştrii. Pentru că avem obligaţia ca, indiferent de situaţie, să fim sinceri cu cititorii noştri. Să nu uităm niciodată că ceea ce spunem aici, pe blog, nu este al nostru în totalitate, ci este împărţit cu toţi cei ce ne citesc. Probabil de-asta eu, de cele mai multe ori scriu despre chestii pozitive. Când sunt atât de multe lucruri care v-ar putea face ziua mai proastă, măcar la mine pe blog să găsiţi un motiv de bucurie.

Deci la mulţi ani bloggeri! La mulţi ani, blogal! La cât mai multe campanii!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.