Daca e septembrie, e prelungirea vacantei la mare :P

Anul acesta, ca-n nici un alt an, am avut parte de mare în septembrie. Nu am mers la noi la mare, ci, în premieră, în Muntenegru, la Budva. Pentru că am călătorit cu Alina și familia ei, am călătorit cu mașina, deci am apucat să văd destul de multe din Serbia și Muntenegru.

La mare a fost superb și călătoria a fost cu adevărat extraodinară. Am rămas cu atâtea impresii, atâtea amintiri, dar încă sunt… adormită… așa că o să le scriu… cum îmi vin… sper să vă placă și poate, la anu, vizitați Budva sau oricare dintre locurile pe care le-am vizitat eu.

• Serbia își revine, încet, dar sigur, după război, deși unele regiuni sunt încă foarte sărace, iar în Belgrad încă tronează două clădiri bombardate. Nu am înteles exact dacă le-au lăsat pentru a-și aminti sau pur și simplu nu au avut cum să le dărâme.
• Zlatibor este una dintre cele mai frumoase stațiuni montane pe care le-am vizitat eu. Mi-a plăcut că acolo încă exista pădure printre pensiuni, nu ca la noi unde toate sunt înghesuite una în cealaltă. Prețurile… variază… atât la mâncare, cât și la cazare, dar condițiile sunt foarte bune.
• Drumurile în ambele țări sunt bune din punct de vedere al asfaltului, dar condițiile de trafic lasă mult de dorit deoarece există limitări absurde ale vitezei. Un drum pe care l-ai putea face ușor în 3-4 ore, ajungi să îl faci în 6.
• În Muntenegru, pe marginea drumului, găsești smochine uriașe și rodii cu câte 2 euro kg, ceea ce e surprinzător, gândindu-te cât sunt de scumpe la noi, mai ales rodiile.
• Să tranzitezi Belgrad între 4 și 6 e un chin. Acolo sunt cei mai indisciplinați șoferi și pietoni de pe planetă cred. Nu au nici un stres să se bage peste tine, să treacă pe roșu, parcă sunt fiecare pe șoseaua personală.
• Podgorica, capitala Muntenegru, este un oraș mic, mai mic decât Timișoara. Are un centru drăguț, dar în rest e vai și amar de el. Din Podgorica, drumul spre litoral seamănă cu Transfăgărășanul, doar că e presărat cu tunele pentru că în unele locuri nu se putea ocoli stânca 😀
• Litoralul coboară direct din munte. Adică… aici e muntele, aici e marea. Drept urmare plaja e plină de pietre. Puține sunt cu nisip, care cel mai probabil e adus de undeva, oricum nu e atât de fin ca cel de la noi. În problema munte-mare, cea mai dificilă e vremea: acum e soare, în 5 minute vin norii, în 10 iar soare, ciudată nevoie mare :P.
• Budva e de fapt oraș, dar un oraș frumos, îngrijit, care are ce oferi ca distracție. Plajele sunt întreținute, majoritatea sunt cu șezlonguri și umbreluțe, dar prețul merită.
• Bolovanii din apă și te obligă să-ți cam cumperi un soi de expadrile. Dacă nu, riscul tău. Eu una mi-am ciopârțit piciorul, deci nu e de glumit :P.

Nu știu ce să vă mai spun. Cam astea sunt impresiile mele. Mi-a plăcut mult, mult de tot acolo și m-aș mai duce într-un suflet, dar se face frig și nu se mai poate. Așa că o lăsăm pe anu viitor :P.