Cum am scăpat de controlori

Nu sunt foarte mândră de această ispravă a mea, nici de lipsa mea de spirit civic când vine vorba de circulatul cu mijloacele de transport în comun, dar am motivele mele pentru care sunt reticentă în a-mi cumpăra bilet.

Principalul motiv pentru care foarte rar îmi cumpăr bilet este că mi se pare absurd să plătesc pentru un serviciu de care nu sunt mulţumită deloc. Dacă autobuzele şi troleibuzele încă arată destul de bine, tramvaiele sunt sub orice critică. Miros, scârţâie din toate încheieturile, de parcă atunci urmează să se dezmembreze şi circulă absolut îngrozitor. Uneori stai şi câte 20 de minute în staţie, aşteptând după un tramvai care nu mai vine.

Al doilea motiv este amplasarea locurilor de unde îţi poţi cumpăra biletul propriu-zis. Nu toate staţiile au case de bilete. Uneori trebuie să cumperi de la chioşcurile de reviste sau de la alte magazine şi magazinuţe. Chioşcurile la 5 se închid. De ce nu se pun nişte automate din alea pentru bilete cum sunt în alte ţări? Sau să ne ofere posibilitatea să cumpărăm bilete de la şofer, cum e în Danemarca.

Poate îmi veţi spune că există minunatul portofel electronic. Nu vă contrazic pentru că aşa şi este. Dar în câte locuri din oraş se poate încărca acesta? Şi chiar dacă îl ai, uneori aparatele alea de validat nu funcţionează. Sau am văzut oameni care le validau de câte 2-3 ori. Ce mă asigură pe mine că nu plătesc 2-3 bilete, la o călătorie?

Acestea fiind spuse, the stage is set: acum câteva zile m-am urcat în tramvai liniştită. Aveam bilet şi nu l-am compostat. Mi-era lene :)). Oricum de când circul eu cu tramvaiul până la momentul respectiv nu prinsesem niciodată controlori. Vă imaginaţi cât de surprinsă am fost când l-am văzut pe nenea ăla învârtindu-se prin tramvai. Atunci mi-am formulat povestea rapid (adevărată de alfel, păţită pe pielea mea): că nu mergea compostorul deşi am încercat.

Evident că cei doi controlori m-au coborât în centru şi au început să îmi spună cât e amenda şi din alea. Eu nu am zis nimic, am ţinut-o pe povestea mea, nici măcar nu m-am luat de ei că nu şi-au prezentat legitimaţia, nici nu aveau jandarmi cu ei. Se vedea din China că aşteptau să le dau bani. Lucru pe care, evident, nu l-am făcut. După ce am auzit cum eu sunt de vină că tramvaiele sunt cum sunt pentru că nu-mi cumpăr un bilet şi am fost întrebată de 2 ori unde anume lucrez, de parcă avea vreo relevanţă, după ce s-au tot uitat urât la mine şi au fornăit, tanti mi-a dat drumul.

Aş vrea să vă spun că m-am învăţat minte… dar nu e chiar aşa :D. După minunata mea întâlnire de gradul 3 pur şi simplu m-am documentat mai bine în ceea ce-i priveşte pe controlori. Aşa am aflat că ei, fără jandarmi, nu-ţi pot face absolut nimic. Ei nu au bază legală să-ţi dea amendă, deci când vin la voi fără jandarmi, cel mai probabil vor bani. Şi nu vă lăsaţi intimidaţi. Nu au voie să vă ducă nicăieri cu forţa. Nu au voie să vă ia buletinul şi din alea. Până la urmă, dacă nu sunt jandarmii şi vă ţin 100000 de teorii, vor pur şi simplu bani. Nu le oferiţi şi nu au cum să vă constrângă.

3 thoughts on “Cum am scăpat de controlori

  1. Yamasha says:

    Eu merg cu bilet cand merg… ziua, daca merg seara dupa 9 nu imi iau bilet…nu e nici dracul…si fac asta de aproape un an de zile :D(seara de aseara)
    biletul e cam a doua plata pe care o faci catre ei ca oricum dai impozite si o parte din buget se duce si acolo. asa ca…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.