Am început să mă dereglez :)). 
Să vă povestesc ce-am pățit azi-noapte:
M-am pus eu să dorm pe la 11 și ceva și am adormit butuc. La un moment dat, m-am trezit, super somnoroasă, m-am uitat la ceas și am văzut 6 și 20. Toată panicată, m-am ridicat din pat, sigură că iar o să ajung târziu la servici. Deschid ușa de la camera mea și dau de Andrei care mergea la baie.
Am dormit prea mult. Iar ajung târziu la servici! Grăbește-te că trebuie să mă îmbrac.
Andrei se uita la mine ca la extratereștrii.
Unde vrei să mergi? mă întreabă el.
La servici!
Da știi cât e ceasu?
6 și 20, am spus eu ferm convinsă.
Andra, e ora 12.
Nu mi-a venit să cred. M-am dus, m-am mai uitat o dată la ceas și chiar era 12. Nu mi-a venit să cred. Andrei deja râdea de mama focului de mine. Eu eram atât de buimacă, încât pur și simplu m-am pus în pat și am adormit grămadă la loc :)).
Voi ce-ați mai făcut?
Sa stii ca mi se mai intamplau si mie din astea prin liceu! De stres 🙂
Acum dorm linistita! Ma mai streseaza uneori gandul ca nu ma pot trezi sa duc copilul la gradinita, dar daca nu il duc asta este 🙂
Hahahah! Am păţit o chestie de genu’ când eram în liceu şi m-am trezit la 3 noaptea speriată că nu mai ajung la testul de limba română, m-am îmbrăcat toate cele şi când vroiam să ies pe uşă mă prinde mama de mână pentru a-mi spune cât era de fapt ceasul. 😛
Eu nu am avut norocul tau, sa ma opreasca cineva. Am plecat de acasa grabita intr-o dimineata de iarna, am ajuns la serviciu, totul inchis, nici picior de angajat. Abia dupa o ora au inceput sa apara, zgribuliti si somnorosi. M-au gasit cu turturi la nas. :))
E cel mai frumos sentiment atunci cand ma trezesc in mijlocul noptii si imi dau seama ca mai am muuult si bine de dormit..
:))) =)) si eu care credeam ca pentru mine a fost naspa. trebuie sa-i multumesc lui Andrei, e clar :))