Călători prin Hunedoara – Castelul lupilor

blogu lu andra

Stiu ca este Saptamana Mare si ar trebui sa va spun despre pregatirile de Paste, dar nu am parte de ele anul acesta pentru ca sunt stranded in Timisoara. Asa ca prefer sa va vorbesc despre weekend, despre iubire si despre minunata zona in care mi se intind radacinile.

Sâmbătă eram foarte supărată. Nu aveam chef de nimic. Și ca să fie totul oribil, vremea era înspre horror. Dar Flavius a insistat și a insistat să plecăm. Vorbiserăm despre asta toată săptămâna. Și sigur avea să îmi distragă atenția.

Așa că m-am dus și bine am făcut.

După cum probabil știți, dacă nu aflați acum, zona mea de suflet, Sălaș-Hațeg-prin extensie Hunedoara-Deva și împrejurimi, este extrem de frumoasă. Este genul acela de loc unde ai putea să stai o vară întreagă și tot ai mai avea ceva de văzut. Și cum noi suntem mai house-bound, nu cred că vă mirați când vă spun că există locuri pe care nu le-am văzut.

Deci sâmbătă am pornit în excursie spre 2 astfel de locuri, iar prima oprire a fost Castelul lupilor. Situat la doar 10 km de Simeria, în idilica localitate Chimindia, Castelul lupilor este un castel medieval renovat extraordinar. M-am îndrăgostit de el de la prima privire. Și cum aș fi putut să nu fac asta când arată exact ca pe vremuri?

Mi-ar plăcea maxim să petrecem un weekend întreg acolo. Să ne trezim și să admirăm ceața ce se ridică de pe dealuri. După care să ne petrecem ziua la piscină (da, au) sau în jacuzzi, cu Prosecco și Ispita regelui (unul dintre deserturile pe care vi le recomand din meniul restaurantului). Sau să facem o plimbare pe dealurile din împrejurimi… deși asta ar putea să fie cam creapy având în vedere legendele locale 😀 (despre ele puteți citi aici).

Gata, m-am trezit :))).

Când am ajuns la Castelul Lupilor turna cu găleata, dar am găsit o masă liniștită, pe terasă, unde am savurat câte o prăjitură și ciocolată caldă. Probabil vă întrebați ce a fost în capul nostru, să batem atâta drum pentru o prăjitură. Ideea e că nu vă pot explica exact :))). Doar că în momentul în care stăteam acolo, ploaia cădea, dealurile se vedeau atât de frumos, Flavius era lângă mine și… totul era perfect… pur și simplu perfect. Afară era furtună, dar în mine era liniște și pace, cum nu am mai simțit de foarte mult timp. Deci a meritat din plin.

Acum o să vă las cu romantismul meu. Despre a doua oprire, o să vă spun în curând. Până atunci, vă las cu o grămadă de poze și cu întrebarea: Voi când dați o raită pe aici?

Pupici!

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.