Cred ca mi-e atat de greu sa scriu despre calatoria aceasta pentru ca eu eram obisnuita sa fiu singura. Eram obisnuita sa calatoresc singura (sau cu ai mei), deci calatoriile mele nu erau presarate cu pupici si imbratisari si fluturasi in stomac.
De data aceasta… am mers cu Flavius si totul parea mai roz (Doamne, am ajuns genul acela de fata… :)))). Nici macar ploaia nu ma scotea asa de tare din sarite. Pentru ca da, ploua maxim in Craiova sambata seara. Dar, cumva, faptul ca eram cu el parca mai calma furtuna din capul meu :D.
E greu sa scriu despre lucrurile astea pentru ca eu eram intotdeauna aia… F*** ROMANCE (scuze mami :*). Dar acum… parca nu mai mi se pare asa de groaznic sa ai prieten. Parca nu as mai prefera sa merg singura in excursii. Parca am iarasi 16 ani :))).
Ideea de baza este ca mi-a placut la nebunie sa vad Craiova impreuna cu Flavius. Mi-a placut sa calatoresc cu el si cu Adri si cu Flavius al ei. Si da, era exact cum a zis Adri, parca am fi fost o familie. And it felt perfect!
