“Blestemul iernii”

Acesta era titlul cu care prezentau cei de la ProTV tot felul de nenorociri care se întâmplă în ţară datorită vremii.

Blestemul iernii, de parcă România ar fi cine ştie ce ţară cocotieră care acum vede zăpadă pentru prima dată în toată istoria ei. De parcă până acum, în ianuarie se organiza safariul naţional, la care participau toţi cetăţenii şi se puteau vedea lei, gazele şi girafe.

Da, iarna a venit foarte târziu şi ne-a lovit din plin, dar e departe de a fi prima iarnă pe care o trăim.

Atunci de ce suntem aşa surprinşi de fiecare dată?

De ce oare, în condiţiile în care 2 zile la rând toate televiziunile strigă de-a dreptul: COD PORTOCALIU, întotdeauna se găsesc deştepţi care să plece la drum şi să rămână blocaţi? Şi nu zic aici de situaţiile de urgenţă, pentru că nu se pun, zic de oameni cum era un nene sâmbătă dimineaţa la ştiri, blocat pe undeva pe la Novaci, care venise de la Severin pentru că el vroia să meargă la Rânca, adică la sky. De parcă urma să se termine zăpada, dacă nu ajungea la munte fix în weekendul în care ningea.

Vai şi-amar!

Dup-aia au mai fost toţi bătrânii care au fost găsiţi morţi. De care chiar îmi pare rău, dar pe care nu îi înţeleg. Când afară vântul bate de aproape te zboară, zăpada e de un metru şi tu eşti la debut 60+, cine te scoate afară din casă? De ce te-ai duce la 1 kilometru de casa ta? Chiar nu reuşesc să înţeleg.

Azi-dimineaţă, alte grozăvii. În nu ştiu ce sat din Vaslui, zăpada era până la acoperişuri, oamenii nu aveau pâine, apă, nimic. Evident, primul gând pe care orice om empatic îl are e Săracii oameni! Da, săracii oameni, poate dacă s-ar fi gândit şi ei să planteze nişte copaci în jurul satului lor aflat în mijlocul câmpului, ar fi respirat şi aer mai curat şi ar fi fost mai feriţi şi de toată zăpada adusă de vânt. Dar cine se gândeşte la aşa ceva în era despăduririlor?

Probabil vă gândiţi acuma că mie mi-e uşor să gândesc aşa pentru că în Timişoara nu a nins atât de mult. Dar şi în Timişoara au fost ierni grele. În decembrie 2012, când a venit zăpada, o săptămână nu am putut scoate maşina dintre nămeţi. Intram în zăpadă cu piciorul până la genunchi şi nu s-a întâmplat nimic. Pentru că aşa e normal. În România iarna era iarnă, cu zăpadă, ger şi toate cele.

Înţeleg că acum încălzirea globală e la putere, dar încă nu am ajuns în climatul tropical.

Deci ce putem face noi?

Iată câteva dintre sfaturile mele pentru a supravieţui iernii:

1. Dacă trăiţi în zone izolate, faceţi provizii. Nu trăiţi cu speranţa că poate, de data asta, fix locul în care vă aflaţi voi nu va fi afectat.

2. Nu plecaţi la drum dacă nu este absolut necesar. Dacă sunt -5 grade şi se anunţă furtuna secolului, nu îţi lua copilul de 5 ani să îl duci să o vadă pe bunica. Nu ai de unde să ştii ce găseşti pe drum şi pe unde rămâi blocat.

3. Fiţi prevăzători. Adică nu plecaţi la drum îmbrăcaţi subţire. Echipaţi-vă maşina şi nu circulaţi cu viteză. De fapt, mai bine nu plecaţi deloc din casă, dacă nu vă este absolut necesar.

4. Iar pentru minunatele autorităţi: dacă satul dumneavoastră se află într-o zonă expusă, creaţi o perdea verde de protecţie. Nimeni nu se aşteaptă să crească o pădure peste noapte, dar e destul de sigur că aceasta nu e ultima iarnă pe care o va vedea România, deci ce ar fi să luăm nişte măsuri, ca să nu mai rămânem şi anul viitor stranded în mijlocul nămeţilor.

Şi încă o întrebare: dacă există firme specializate în deszăpezire, de ce e chemată să intervină armata? Armata nu primeşte nici un ban pentru treaba asta, iar dacă o face mai bine, să primească armata banii şi salut.

În fine. Mai bine mă întorc la cărţile mele şi la lucruri mai zen. Mai bine ignor şi televizorul ca să nu îmi crească tensiunea. Că poate sunt rea acuma, dar nu îmi dau seama cum pot fi oamenii atât de proşti. Da, vine viscolu’ la noi? Se anunţă COD ROŞU? Păi mai am jumate de pită… mai bine închid găinile şi mă bag în casă. Mă duc mâine după pită şi după apă. Doară cât de mult poate să ningă?