Lume, lume, am ajuns la Timișoara. Pare greu de crezut, nu? După ce mai bine de o lună nu am dat nici un semn de viață, sper că nu v-a fost prea dor de mine :D. Oricum nu stau mult, dar voi avea o activitate intensă pentru că am câte ceva de povestit, aceasta fiind doar introducerea :P.
Am venit la Timișoara nu din proprie inițiativă, sincer, ci din pură necesitate (trebuie să-mi fac pașaport) pentru o viitoare excursie… de fapt nu chiar ft viitoare :D. Am plecat de la Sălaș și mi-a făcut bine pentru că eram sătulă de muncă, de renovări, de construcții și… de altele mai mici sau mai mari. Aveam nevoie de o schimbare de peisaj, aveam nevoie de net, aveam nevoie de… distragerea atenției. Și aici îmi iese. Aici mă distrag de la problemele de la Sălaș, la Sălaș de cele de la Timișoara. E un echilibru perfect pe care doar Alina mi-l mai perturbă cu muzica ei depresivă :D.
Oricum e bine. Dacă aș putea să o leg la gură pe Alina ar fi perfect pentru că mi-a făcut capu calendar. Dar e verișoara mea și are nevoie de susținere în acest moment dificil pentru ea… și pentru sănătatea mea mentală.
E bine totuși la Timișoara. E bună clima, sunt tari oamenii, e fain orașul, ai ce face. Am mai vorbit și cu prieteni vechi, am mai văzut și un film bun. Iar Sălașul a rămas așteptându-mă să-mi reiau asediul cu forțe proaspete :P.
Vorbim maine :*
