Astazi am o problema cu televizorul :)), deci lasam pe maine cat de frumos a fost la botez si cat m-am bucurat sa o vad pe Oana atat de fericita.
Nu inteleg de ce oamenii nu mai suporta iarna. Stand in tren si uitandu-ma pe geam, eu nu vad decat frumusete. Si aseara ma plimbam de nebuna prin Parcul Sebastian, noaptea la 11, picioarele imi inghetasera, dar era atat de frumos incat abia m-am indurat sa intru in casa. Pentru ca iarna are o frumusete a ei, specifica. Este pur si simplu imaculata. Totul pare ataaat de linistit. Parca te indeamna sa stai si sa meditezi, sa te opresti si sa privesti in jur, nemiscat, sa te umpli de frumusete, de calm, de linistea aia pe care nici un alt anotimp nu o are.
Si atunci cum sa nu ma enervez cand la stiri vorbesc in continuu despre “cosmarul alb” de parca am fi cine stie ce tara cocotiera care nu a mai vazut in viata ei zapada. Sau am migrat pe alt continent si nu stiu eu? Pentru ca eu imi amintesc si alte ierni la fel de albe, deci nu e prima din istorie.
Daca va spuneti ca mie nu-mi pasa pentru ca nu trebuie sa merg la munca, lasati-ma sa va spun ca va inselatI. De dimineata am cautat 45 de minute taxi in Bucuresti, deci am avut parte si eu de vicisitudini. Insa tot nu consider ca neajunsurile tehnice de genu transforma un anotimp frumos intr-un cosmar.
Acum va las pentru ca ma asteapta Eva Luna.
pupici!
