Arieşeni

Deja am ajuns într-un asemenea stadiu de dependenţă, încât nu-mi mai pot închipui o iarnă fără o excursie la Arieşeni. Când ianuarie se termină, deja mi se face  dor de pârtia Vârtop, de Vila Vank şi senzaţia de cosmonaut pe care o am în momentul în care îmi încalţ boots-i, urmată de senzaţia de plutire pe care o am pe pârtie.

Eu nu sunt mare expertă în ale snowboarding-ului. De fapt, doar la Arieşeni am ocazia să practic acest sport pe care am ajuns să-l iubesc de-a dreptul. Dar merită din plin. Mai ales că şi anul acesta am ajuns la fix să prindem Serbările zăpezii. Drept urmare, am avut parte de o muzică absolut excelentă.

De data asta am reuşit să mai învăţ o persoană să se dea cu placa :)). Sunt aşa mândră de mine, deşi nu e întru totul meritul meu. De ce spun asta? Pentru că am ajuns la concluzia că trebuie să ai totuşi un gram de talent de la mama natură… sau măcar un echilibru cât de cât rezonabil… şi să nu-ţi fie frică. Pentru că aveau dreptate în Dune… frica e duşmanul minţii. Dacă stai şi te laşi cuprins de pornirea aceea de a te pune jos atunci când simţi că te dezechilibrezi, nu ai nici o şansă în snowboarding. Trebuie să îţi înfrângi primul instinct şi… să speri că nu o să pici :)). Uneori îţi iese şi nu-ţi vine să crezi. Alteori dai cu fundul de pământ mai repede decât îţi ia să-ţi dai seama ce s-a întâmplat, dar merită :)). Sunt puţine lucruri care se pot compara cu senzaţia pe care o ai când eviţi la milimetru trânta, când ajungi jos şi îţi dai seama că ai oprit când ai vrut, unde ai vrut. Iar pentru mine, care încă sunt incapabilă să urc cu teleskiul :D, alea 2 minute de coborâre (uneori nici atât) merită din plin cele 10 minute de urcuş… şi febra musculară de după… toate trântele… chiar şi vânătăile.

Nu credeam că o să ajung vreodată să fiu atât de entuziasmată de un sport, dar mi-e absolut clar că dacă aş avea ocazia m-aş da cu placa în fiecare weekend.

But enough about me, să vă spun care sunt avantajele la Arieşeni şi de ce ar trebui să mergeţi:

În primul rând, lângă cabana Vârtop, există pârtia principală, care poate fi folosită şi de începători, o altă pârtie mai mică, pentru începători (ambele dotate cu teleski) şi o pârtie specială pentru săniuţe. Aşa, toată lumea ştie unde să meargă în aşa fel încât să nu încurce pe nimeni.

În al doilea rând, pentru schiorii şi snowboarderii avansaţi, există la vreo 15 min distanţă de Vârtop, o pârtie dotată cu telescaun, care e destul de solicitantă, din câte am auzit 😀

În al treilea rând, preţurile sunt foarte accesibile. Nu ştiu să vă spun la cabanele de lângă pârtie, dar în ceea ce priveşte închirierile şi cursele cu teleskiul, nu sunt deloc scumpe. Copiii au dat 10 lei pe săniuţă/bob pentru o zi, iar snowboardul, cu tot cu boots era 20 de lei.

În al patrulea rând, dacă o să mergeţi o dată, o să vă îndrăgostiţi iremediabil şi o să-mi mulţumiţi din suflet pentru recomandare.

De data asta nu am făcut atât de multe poze pentru că mi-am concentrat mai toată energia în datul cu placa. Îmi pare rău că ceea ce urmează să vedeţi nu este mai performant, dar promit că o să-mi achiziţionez un aparat mai bun şi atunci să vedeţi frumuseţe. Nu că un aparat, oricât de performant, ar putea surprinde atât de multă frumuseţe.

Partea cea mai ciudată, după tot weekendul, e că deşi am ajuns duminică seara acasă moartă de oboseală şi nu am mai fost în stare decât de duş şi somn, azi m-am simţit mai fresh ca niciodată. Nici măcar durerile musculare nu mi-au putut strica buna dispoziţie :D.

Voi ce-aţi făcut în weekend?