Mă gândesc de mult să scriu postul acesta, cam de vinerea trecută de când făceam curățenie și am dat peste cutiile mele.
Nu cred că v-am spus asta, dar eu sunt o colecționară. Îmi place să adun o grămadă de prostioare care să îmi amintească de anumite momente sau de oameni, de lucruri pe care le-am trăit. Știu că pentru un ochi neavizat ar părea o prostie dacă le-ar vedea și sincer sunt unele (o mică parte din ele) pe care nici măcar nu mai știu de unde le am, dar ceva nu mă lasă să le arunc.
Țin minte că odată m-am hotărât să le sortez și să arunc o parte din ele. Și le-am sortat eu frumos, dar când am ajuns la partea cu aruncatul, pur și simplu am pus amândouă grămăjoarele înapoi în cutie.
Și în timp ce analizam eu amintirile mele, mi-am dat seama că aș muri fără amintiri. Sunt atât de multe lucruri pe care le-am făcut, care mă definesc, atâția oameni care m-au influențat, unii care nici măcar nu-mi mai sunt prieteni. Am încercat atât de mult să-mi surprind viața prin poze, doar pentru a nu lăsa nimic nedocumentat. Am mii de poze, din fiecare moment mai deosebit sau petrecut cu oameni deosebiți. Totul pentru a nu uita nimic.
Ce e așa de rău în asta?
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=_rN-nYYnW9s[/youtube]