Amintiri de la recensământ -part 2

Duminica e o zi bună pentru recensământ, poate cea mai bună. În primul rând pentru că duminica oamenii chiar sunt acasă. În al doile rând pentru că oamenii care sunt acasă duminica au, de multe ori, prăjituri sau suc de oferit.

Totuși, după ce am văzut atâția oameni care s-au mutat dintr-o parte în alta și și-au început de atâtea ori viața de la zero, am stat să mă gândesc dacă eu aș putea să fac așa ceva. Adică eu toată viața mea am locuit în aceeași casă, în aceeași zonă. Am mers în vacanță în același loc, în Sălașu meu iubit și am avut, în mare, cam aceeași prieteni. 12 ani am fost la aceeași școală și când am ajuns la facultate am avut 2 colege care nu s-au schimbat. Am făcut facultatea și masterul în aceeași zonă. Am mers în mare cam în aceleași cluburi. Cumpăr de la aceleași magazine. Mănânc în aceleași restaurante.

Când Linda a plecat în Danemarca mi-a zis să mă duc cu ea. Nici povești! Nu puteam sa-mi închipui să trăiesc departe de casa mea, de Timișoara, de Sălaș. Aș fi fost cu Linda, dar fără restul de prietenii mei, fără familia mea.

Până nu am văzut atâția oameni care au făcut atâtea schimbări, nu am realizat cât de groază mi-e mie de schimbări. Probabil aș putea supraviețui cu ele… dar prefer să le evit 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.