Nu credeam că o să fie așa de greu recensământul, dar așa e când lucrezi cu oamenii. Pentru că nu toată lumea e drăguță, nu toată lumea înțelege necesitatea, iar unii oameni sunt pur și simplu horror de la mama natură.
În continuare o să vă povestesc din experiențele mele:
Cel mai horror a fost la un cretin care numa urla la mine și înjura. Bineînțeles că am făcut și greșeli acolo. Îmi venea să o iau la fugă pe ușă, dar am rezistat eroic. Ar trebui să mi se ridice o statuie în fața casei lui :)) =)).
Cel mai complicat a fost la niște bătrâni. Teoretic în casă trăiau 3 persoane, dar erau acasă doar 2, nimeni cu care să mă pot înțelege omenește. Moșulică vroia să vorbească, dar nu putea și îmi explica mai mult prin semne. Și mai trăia acolo cumnata lui, care era… efectiv redusă. Orice o întrebam nu știa. Dar faza fazelor a fost cand am întrebat-o cum o cheamă. Mi-a spus numele mic, să zicem Mărie (nu e acesta în realitate, dar nu vreau să dau chiar nume). Zic eu, Mărie și mai cum? Mărie și-atât./:) ook… numele de la familie care e? Eu nu știu de-astea! God!!! Dacă pe sora dumneavoastră o cheamă Popescu Ilona (din nou, nume ficțional), pe dumneavoastră cum vă cheamă? Abia acum mi-a spus numele ei întreg, după 5 minute de chin. Dar mai multe nu știa și, evident, o să trebuiască să revin.
Bineînțeles că nu au lipsit bârfele, deși eu nici nu-i cunoșteam pe oamenii respectivi. O tanti mi-a închis ușa în nas efectiv, iar un nene m-a ținut în ploaie în fața porții.
Dar astea au fost părțile rele. Au existat și unele bune. Au fost locuri în care am primit suc și o tanti mi-a dat chiar și prăjitură. Numai că nu toate locurile sunt frumoase, iar lumea e plină de oameni și oameni.
Recensământul continuă până pe 31, iar eu o să am un weekend plin. țineți-mi pumnii să nu mă mănânce câinii :)). O să revin cu povești din tranșee :))
