A venit Crăciunul!

Pentru mine Crăciunul a fost întotdeauna magic. Încă de când eram mică aşteptam cu nerăbdare Crăciunul. Împodobitul bradului, colindătorii şi mersul cu colinda şi, bineînţeles, pe Moş Crăciun şi sacul încărcat de daruri.

Anul acesta nu a făcut excepţie. Am fost ca de obicei la Sălaş (nu mi-aş putea imagina Crăciunul în altă parte) şi am avut chiar şi speranţa zăpezii. Din păcate nu s-a materializat, ba mai mult, era o mocirlă de-mi intrau papucii pana la gleznă, dar asta nu a schimbat cu nimic sentimentele mele.

Spiritul sărbătorii m-a cuprins imediat. Am împodobit 3 brazi (doi ai mei şi unu al Alinei, verişoara mea) şi casa toată, am ajutat la pregătit bucatele şi să nu uităm că am fost în piţărăi.

Ce sunt piţărăii?

Piţărăii sunt un obicei încă păstrat în Băieşti (sat din zona Haţegului) în care copiii pornesc prin sat în dimineaţa de Ajun, după ce primesc în prealabil binecuvântare din partea preotului. Strigă “Ahură-te, ahură-te, la o lingură de zară, până mâine sară!” care habar nu am ce înseamnă, dar oamenii îi aşteaptă la porţi şi le dau bomboane, mere, fiecare ce are. Erau mulţi, mulţi copii la Băieşti, unii mai mari, dar şi mititei, însoţiţi de părinţi sau bunici.

Având în vedere această perioadă în care oamenii urmăresc doar un profit material (bani) cât mai mare, pot spune că în piţărăi copiii nu primesc foarte multe. Dar bucuria din ochii lor, când îşi golesc trăistuţele şi îşi văd dulciurile, nu poate fi comparată cu nimic. Să-i vezi în momentele acelea nu are cum să nu te umple de bucurie, nu ai cum să nu te simţi un pic mai bun.

În seara de Ajun am primit colindători, destul de mulţi comparativ cu anii trecuţi, ceea ce m-a bucurat teribil. Apoi am plecat şi eu la colindat. Îmi place la maxim să merg cu colinda. E aşa o senzaţie plăcută, de căldură interioară şi iubire faţă de lumea întreagă… nicând nu mă mai simt aşa, doar de Crăciun. E un sentiment Christmas exclusive :P.

Acum a cam trecut Crăciunul, dar nu şi vacanţa şi nici euforia mea.

Crăciun fericit!