Pe 6 noiembrie s-a împlinit exact un an de când mă aflu în câmpul muncii cu acte în regulă :))).
A fost un moment în care credeam că sunt de neangajat. Că nu o să ajung niciodată să lucrez. Că dacă mă angajez o să trebuiască să mă transform într-o Andra cu totul nouă. Că o să trebuiască să îmi schimb cu totul garderoba şi felul de a fi.
Dar… eram paranoia.
Cum am tendinţa să fiu :D.
De fapt, a trecut un an pe care nici nu l-am simţit.
A fost un an plin.
A fost un an în care efortul depus a meritat pentru că mi-am permis să îmi îndeplinesc unele dorinţe.
A fost un an în care am putut călătorii, chiar dacă am muncit (îmi era groază că un job o să însemne adio, plecări!).
A fost un an în care a trebuit să mă adaptez la tot felul de situaţii.
A fost un an cu momente grele şi momente frumoase.
Dar mai ales, a fost un an în care am cunoscut oameni noi şi mi-am făcut prieteni noi.
Nu pot spune că sunt foarte matură şi responsabilă după anul acesta. De fapt, într-o oarecare măsură, întotdeauna am fost matură şi responsabilă. Dar în altă măsură, am fost şi rămân un copil. Şi asta e partea cea mai bună.
După un an presupun că se poate spune că m-am obişnuit cu munca… dar cât ziceaţi că mai am până la pensie? :)))

Wooow! bravo
Nu stiam ca lucrezi, credeam ca esti studenta …