Pffff… de unde sa incep? As fi cea mai mare mincinoasa daca as spune ca nunta asta nu a fost cea mai fericita zi din viata mea de pana acum. Dar as fi la fel de mincinoasa daca nu as recunoaste ca intreaga saptamana dinainte a fost un cosmar. Ziua mea ce a fost un scurt moment de respiro si cam atat. Stres, stres, stres si multe de rezolvat. Cu toate acestea, stiind ceea ce stiu acum, pentru momentul acela in care Flavius a intrat pe usa si m-a vazut pentru prima oara mireasa, pentru lacrimile ce i-au aparut in coltul ochilor, pentru toti oamenii care zambeau cand ma vedeau, pentru ca ma simteam ca o adevarata printesa, pentru toate emotiile si toata iubirea, as lua-o de la capat fara sa stau pe ganduri.
Dar sa incepem cu inceputul…
Pregatirile
In saptamana dinaintea nuntii mi-am dat seama exact de ce unii oameni au wedding planner. Si de ce un wedding planner te costa atat de multi bani. Sunt atat de multe lucruri la care nici macar nu te gandesti. Si toata lumea iti cere parerea cu privire la ele. Vrei servetele albe sau albastre? Vrei mai multe sau mai putine stelute pe decorul din zona prezidiului? Vrei luminile din sala sa fie roz sau albastre? Vrei sa fie prezentat tortul la 12 sau la 3? Vrei? Vrei? Vrei?
Si tu nu ai de unde sa mai stii ce vrei. La un moment dat eu pur si simplu am trecut pe pilot automat. Auzeam intrebarea si ziceam primul raspuns care imi ramanea in minte. Daca mai veneau oamenii care ma intrebau si cu argumente intr-o directie sau alta, nici macar nu ma mai gandeam. Este singura explicatie pentru faptul ca nunta noastra a ajuns sa fie aproape in intregime albastra :))). Brainwashing, nu gluma!
In plus, timpul se comprima in saptamana dinaintea nuntii. Tu mai ai 1.000.000.000 de lucruri de facut, dar iti spui in continuu ca ai timp. O sa fac X chestie maine. O sa fac Y maine. Eu asa am ajuns sa ma epilez pe maini vineri seara la ora 1. Si chiar si atunci am avut un moment in care m-am gandit ca poate reusesc sa strecor asta in program sambata. Nu ma intrebati cand anume sambata pentru ca nu as sti ce sa va raspund. Sambata nu am avut timp de nimic. Sambata nu m-am vazut in oglinda imbracata mireasa! Atat de aglomerata a fost sambata.
Show must go on
Oamenii nu prea dorm cand pregatesc nuntile. Nu ai cum pentru ca ai foarte multe de facut. Si nu ai cum pentru ca ai 1.000.000 de emotii. Daca mai esti si bocitoare de fel, te apuca plansul de nebun, din senin. Eu mergeam cu masina vineri seara la Hateg si la radio a pornit Follow your fire, melodia din reclama Orange, pe care pur si simplu o ador. Eram singura. Nu il mai vazusem pe Flavius de 2 ore. Si m-a apucat un plans, de parca ma duceam la inmormantare. Nu ma puteam abtine. Plangeam cu sugituri. Apoi mi-a trecut. De ce? Pentru ca miresele sunt bipolare, de-asta!
Cert este ca orice s-ar intampla, tu mergi mai departe. Ploua, ninge, bate vantul, nunta trebuie sa continue. Sambata, pe la 2 jumate, am ajuns la Salas pe o ploaie torentiala. Au trebuit sa vina dupa mine cu umbrela ca sa nu mi se strice freza si machiajul. Eram terminata psihic si ma tot intrebam cum va veni Flavius? Apoi, de nicaieri, a iesit un soare frumos si totul a fost perfect.
Traditiile
Ca orice pe lumea asta, o nunta presupune compromisuri. Mai ales atunci cand o faci in zonele rurale. Si eu nu voiam sub nici o forma sa fac nunta in alta parte decat la Salas. Deci am primit toti veteranii satului in curte, am impartit prajituri si tuica (nu personal, evident), am dansat in drum pentru ca… de ce nu?… si m-am plimbat prin tot satul, sa ma vada lumea. A fost foarte, foarte tare sa salut oamenii ca la nunta regala. Cred ca aceasta a fost una dintre fanteziile mele de cand eram copil. Si acum s-a indeplinit.
Partea cu biserica a trecut destul de repede. Mai complicat a fost dansul lui Isaia pentru ca biserica noastra din Salas este minuscula. Rochia mea era uriasa. Deci am avut nevoie de ceva ajutor pentru a trece cu bine de zonele stramte. Iar la iesire, am avut in sfarsit parte de confetiile pe care le cumparasem de vreo 10 ani si le tineam pe acasa aiurea.
Sedinta foto
Am vrut neaparat sa facem poze in ziua nuntii, in ciuda protestelor alor nostri. Si nu vorbim aici despre eternele poze cu toti nuntasii, care prind praf pe un CD, in fundul unui dulap pe undeva. Poze frumoase, cu noi doi. Pentru ca, oricat am incerca ulterior, nu avem cum sa reproducem tot ce am simtit in ziua cea mare nici in 100 de sedinte foto. Asa ca am trecut peste opozitie si am urcat pana la muntii mei frumosi. Am tarat biata rochie pe pajistile Retezatului si nu mi-a parut rau deloc. Chiar s-a comportat exemplar, deci nu pot decat sa le multumesc celor de la Sposa Toscana pentru cea mai rezistenta rochie ever.
Petrecerea
Ce imi amintesc de la petrecere? Ca am dansat extrem de mult. Ca la dansul mirilor am simtit ca sunt doar eu si Flavius. Ca am baut multe shoturi pentru ca erau super bune (barmanii de la Colors Bar Services sigur au spus ca sunt cea mai alcolista mireasa ever :))). Ca lumea s-a distrat super tare. Ca am mancat mai mult decat ma asteptam. Ca am ras mult. Ca am vrut sa ii schinjui cand l-au furat pe Flavius. Ca pluteam prin marea de oameni, cu rochia mea imparateasca si toata lumea se uita la mine. Ca Olivera m-a pus sa cant si ma auzeam oribil :))). Ca plangeam ca un copil mic in timp ce dansam cu tata pe melodia Cine m-a facut om mare.
M-am bucurat enorm de mult de toata seara. M-am bucurat ca am avut pe langa mine oameni extraordinari care au facut tot ce le-a stat in putere pentru ca nunta sa fie exact asa cum imi doream. Nu stiu cine ar fi putut sa imi reproduca atat de bine atmosfera de mare. Aranjamentele de la floraria Diego au fost absolut superbe, la fel si buchetul meu. Iar Florin si Cristina (de la Atomic Wedding) au facut nunta noastra cu adevarat atomica si nu m-as fi descurcat sub nici o forma fara ei. Abia astept sa ne mutam la casa noastra si sa ii pun la mai multa treaba. Oamenii astia pot decora ORICE!
Sala a fost o minunatie, deci nu regret nici un moment ca am ales Hoha Events. A avut exact ceea ce imi doream: eleganta, rafinament, personal super bine pregatit, produse de calitate. Si chiar pot spune ca au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a face lucrurile pe placul nostru. Andreea m-a bombardat cu intrebarile, dar, pana la urma, bine a facut. Nu m-as fi descurcat fara ea.
Si, cu multa mandrie, pot spune ca la nunta noastra candy barul a durat aproape toata noaptea. Nu pentru ca nu ar fi fost delicios, doar oamenii mancau in continuu. Cei de la cofetaria Arta au facut o treaba de zile mari. Au fost persoane care au mancat cate 2 felii de tort, atat a fost de bun. Atunci cum de au fost prajituri aproape toata noaptea? Pentru ca Ionela Purcaru, o tipa super simpatica din Petrosani, care s-a ocupat de partea de fructe a candy barului, a avut grija sa completeze prajituricile care dispareau fara urma. Deci ce puteam cere mai mult?
Daca tot am inceput cu pomelnicul, trebuie sa mentionez si cantaretii, care au facut o super atmosfera. Pentru ca eu am dansat toata noaptea, dar in nici un caz singura. Formatia lui Florin Sbuchea ne-a incantat cu melodii populare, dar si muzica usoara. Olivera Petcov a demonstrat cu prisosinta ca e nascuta pentru show. Iar Radu de la Real Masters Events a adus putin din atmosfera de club in sala de la Hoha.
Habar nu am daca am mentionat pe toata lumea. Sper ca da…
Mi-am amintit. Trebuie sa le multumesc si domnisoarelor mele de onoare. Nu stiu ce m-as fi facut fara ele. Au avut maxima grija de mine toata seara. Dar aici nu vorbim doar despre cele oficiale, ci si despre cele neoficiale. Si, pana la urma, despre toti oamenii care au ales sa sarbatoreasca alaturi de noi. Sunteti minunati!
Si mi-am mai amintit niste oameni care au muncit toata nunta, m-au suportat pe mine, Bridezilla, si au incercat sa surprinda cat mai bine tot ceea ce ziua cea mare a insemnat pentru noi. Da, aici vorbesc despre echipa Photopya, fotografii nostri minunati, pe care vi-i recomand din suflet. Catalin si Madalina sunt absolut geniali si deschisi la toate nebuniile. Abia astept trash the dress-ul. Dar si despre echipa de la 7istudio, care au venit inclusiv cu drona. Neam de neamul lui Salas nu a mai vazut drona la o nunta, deci, Septi, am facut istorie. Abia astept video-ul :))).
Pozele pe care le vedeti pe aici sunt facute de echipa neoficiala de fotografi, fetele mele dragi, carora le multumesc pentru ca au reusit sa surprinda atat de frumos ziua noastra cea mare.
Cine ar fi zis ca o poveste inceputa pe Facebook va ajunge la un capitol atat de frumos?
Si noi tot prin intermediul retelelor de socializare ne-am cunoscut, la vremea aia era la moda Hi5, inca nu aparuse Facebook. 😀
Casa de piatra, sa fiti fericiti!
:))) e buna si tehnologia asta la ceva. Multumesc pentru gandurile bune :*
Casa de piatra !
Multumesc, frumos! 😀
Dmn….ai reușit sa ma scufunzi atat de adânc în ganduri de parca am luat și eu parte la aceasta nunta. ….iti mulțumesc ca depui suflet în tot ce faci )))
Eu iti multumesc pentru feedback. Ma bucur ca am putut sa te aduc in povestea mea.