A Facebook lovestory (2)

Flavius

Unde ramasesem?

A… da… Ti se pare ok sa imi dai cerere de prietenie si apoi sa nu imi mai scrii?

Nu stiu ce a trecut prin capul lui Flavius cand l-am intrebat asa, direct. Dar mi-a raspuns ca urma sa imi scrie. Ei bine, eu nu sunt un om rabdator. Urma sa imi scrie nu a fost raspunsul pe care il doream si pana si acum ii reprosez uneori ca daca asteptam dupa el… mai dura ceva vreme pana ajungeam sa fim impreuna.

Din fericire, dupa interventia mea am inceput sa discutam cu regularitate. Nu erau cine stie ce povesti de dragoste. De fapt, nici nu mai stiu exact despre ce vorbeam :))). Si nici macar atunci nu am crezut ca se va infiripa ceva. Chiar incepeam sa vad treaba din ce in ce mai platonic si sa fiu tot mai convinsa ca lui chiar nu ii place de mine.

Pana cand am mers la Sibiu…

Pe vremea aceea Adri era BFF-ul meu, eram obsedate de blogul ce il aveam impreuna si de forza ZU. Iar cum in 2015 evenimentul s-a tinut la Sibiu, am zis ca mergem clar. Cum a aparut Flavius in toata povestea asta? Pai… sincera sa fiu… aveam nevoie de cineva care sa mai vina cu noi ca sa ne simtim mai safe si sa impartim banii de benzina. Eu l-am propus pe Flavius, Adri a fost de acord si, culmea, Flavius a spus da fara sa stea prea mult pe ganduri.

Deci a venit ziua cea mare in care am pornit spre Sibiu. Adri era toata fancy. Eu flower power, iar Flavius super dichisit. Am socializat. Era sa pic in lacul din Muzeul ASTRA :))). Si Flavius a fost nevoit sa suporte ore in sir de ingramadeala, cantatul nostru, poze, nebunie, ce mai! Lucru pe care l-a facut cu maxim de stoicism. Si in tot acel timp eu mai aruncam cate o privire spre el si imi era tot mai drag. Pentru ca ce alt baiat ar fi facut asta pentru 2 fete care nu insemnau cine stie ce pentru el, nu?

Nu i-am spus niciodata lucrul acesta lui Flavius, dar pe masura ce seara aceea a trecut, asteptam tot mai mult sa plecam. Pentru ca era o mare de oameni si stiam ca va trebui sa ne tinem de mana ca sa nu ne pierdem. Asa a si fost. Iar de atunci… ne tot tinem de mana :D.

Totusi…

… sa nu credeti ca de acolo a inceput totul. Pentru ca, dupa forta Zu, am plecat fiecare la casa lui. Singurul lucru concret a fost o noua intalnire, in doi, sambata urmatoare, la Keops. Am acceptat pentru ca eram foarte sigura, de data aceasta, ca ii place de mine. Cum ar fi putut sa nu?

Aveam emotii. M-am dichisit cum am putut mai bine. Ne-am tinut iar de mana. Am stat o seara intreaga in club. Am dansat, am povestit si atat. Am pornit inapoi spre casa. Va dati seama ca eram mega confuza. Adica… ce??? Cum ramasese cu posibila iubire? De ce nu a incercat sa ma sarute? Era clar ca eu aveam o problema.

Am ajuns in fata casei lui. Flavius vorbea mai mult ca niciodata. Ca nu are chef sa mearga acasa. Ca sa mai mergem undeva. Si nu mai tacea. Eu eram deja obosita, usor frustrata si singurul lucru care mi-a venit in cap a fost sa il sarut eu pe el. Pe principiul cum inchizi cuiva gura :))). Dar magia a fost instanta.

Cum au trecut aproape 3 ani?

Habar nu am… cred ca au fost plini de praguri. Adica la inceput nici nu imi venea sa cred ca suntem impreuna. L-am pus pe Flavius sa ma intrebe daca vreau sa fiu prietena lui. De parca eram in clasa a II-a sau ceva de genul :))).

Apoi a trebuit sa invatam sa facem compromisuri si sa ne ascultam unul pe celalalt. A trebuit sa ne cunoastem mai bine, sa ne dam seama cum avem nevoie sa fim iubiti. Flavius a trebuit sa lase de la el. Eu a trebuit sa las de la mine. Si am incercat, pe cat posibil, sa nu visez prea mult.

Am asteptat primul Craciun ca sa imi dau seama daca este pregatit pentru ceva mai serios. Era foarte important pentru mine ca el sa accepte sa stam la Salas in perioada sarbatorilor de iarna.

Apoi am asteptat sa se mute la Timisoara. Am avut cele mai mari emotii din lume. Pentru ca era un pas greu de facut. Si i-am spus de nenumarate ori ca nu vreau sa il faca doar pentru mine. Desi stiam ca daca nu il facea relatia noastra nu avea nici un viitor. Eu nu aveam nici o intentie sa locuiesc la Baiesti.

Cum am ajuns la nunta?

Presupun ca in momentul decisiv a fost acela in care Flavius a venit la Timisoara. Atunci toata lumea a plecat de la premiza ca ne vom casatori. Dar nimeni nu zicea nimic. Eu eram prea fericita ca sa stau sa ma gandesc la din astea. Pana intr-o zi cand mergeam undeva cu masina si vorbeam noi despre casa. Si din una in alta Flavius a zis Lasa pisi, ca ne luam noi casa noastra. La care eu am inceput sa ii explic ca este complicat sa ne luam casa noastra pentru ca nu castigam destul si casele sunt scumpe si cine ne da noua credit si nu ma mai opream din vorbit. La care Flavius, foarte senin, imi spune Pai dupa ce ne casatorim nu o sa mai fie problemele astea. Eram… whaaaaaat?

Bine, Flavius nu mai recunoaste aceasta poveste. Dar asa au stat lucrurile. Apoi, am asteptat o idee inelul. Am crezut ca il voi primi de Craciun in 2016. Dar am primit bratara de la Pandora. Atunci am decis sa nu imi mai fac filme.

Apoi am inceput sa fac misto de el ca ce nunta, ca nici nu m-a cerut. Asta pana prin februarie 2017, cand imi lega boots-ii la Arieseni si, stand intr-un genunchi, i-am spus Flavius, acum e momentul tau! I-am dat unul dintre inelele mele si, foarte serios, m-a intrebat Andra, vrei sa fii sotia mea?

Evident ca am raspuns da, razand. Si totul era minunat si as fi stat asa toata viata. Pentru ca deja incepuseram sa facem liste si sa vorbim de sala si de muzica si din alea.

In prezent…

Mai sunt 2 luni si jumatate pana la nunta. Cununia civila e in 2 saptamani. Am si cel mai frumos inel oficial. Sunt putin stresata :))), dar foarte fericita. Pentru ca nu m-as fi asteptat niciodata sa descopar un om care sa ma iubeasca si sa ma sustina asa cum o face Flavius. Pentru ca pare cliseu, dar Facebook chiar mi-a schimbat viata. Si m-a invatat ca poate parem mai singuri ca niciodata, in spatele ecranelor noastre micute, dar nu e chiar asa :D.

They lived happily ever after!

 

5 thoughts on “A Facebook lovestory (2)

  1. Bia says:

    Am citit zambind cu drag! Sa va fie bine, sa depasiti toate pragurile cu bucurie, sa aveti o nunta ca in povesti si o viata pe masura! “Anii cei mai buni sunt cei care-or sa vina” 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.