De fapt nu știu de ce m-am gândit la chestia asta tot weekendul… cât de mult lăsăm noi copilăria în urmă când creștem?
Am ajuns la concluzia că nu prea mult.
De fapt, exact ca și în copilărie, încă vrem să ne jucăm și să arătăm că noi suntem cei mai buni la… locul de joacă (de muncă la maturitate). Încă vrem ca mămica noastră (sau altcineva) să facă lucrurile pe care noi nu vrem să le facem. Unii nu depășesc niciodată faza fetele cu fetele, băieții cu băieții, iar cei care o depășesc preferă să pună în practică un joc de-a mama și de-a tata în care păpușile devin bebeluși adevărați. Înlocuim cuptoarele de jucărie, casele de păpuși și mașinile de jucărie cu unele adevărate, dar cu care continuăm să ne jucăm până al urmă.
Poate nu mai e mama care să ne spună ce să facem, dar sigur există cineva care încă ne dă indicații de ce e bine și ce e rău.
Copiii răi care cresc rămân copii răi cu un loc de joacă mărit, deci își găsesc mai mulți copii de chinuit.
Copiii buni care cresc rămân copii buni și îi pun pe alții înaintea lor.
Oricât de mari am fi, rămâne dorința de a nu o dezamăgi pe mama (la cei care au avut-o de la bun început).
Deci am ajuns la concluzia că lucrurile nu se schimbă foarte mult, doar pentru că avem o vârstă cu 2 cifre și creștem în înălțime. Ce ziceți de teoria mea?
Ai partial dreptate. As prelungi perioada de copilarie pana dupa adolescenta. Am observat ca pana atunci se mai pot educa oamenii. Dupa, doar auto-educatie. Ca tot ai mentionat oamenii care-i chinuie pe altii.
Cred ca ai dreptate. M-am gandit si eu la asta cand am supravegheat un examen (extreeeeeeem de simplu) pe care il dadeau niste adulti;
– faza 1: (inainte de examen) erau nervosi, stresati, cautau, citeau, se itnrebau;
– faza 2: (in timpul examenului) susoteai, se inghionteau, copiau;
– faza 3: (dupa examen) se itnrebau unii pe altii cum au facut, ce au raspuns;
– faza 4: (rezultatele) “Heheee, ti-am zis eu ca ai gresit acolo! Vezi, am luat mai mult ca tine!”
Deci da, intr-o forma sau alta, suntem la fel, dar lipsesc inocenta si alte calitati care se pierd pe traseu.