Astăzi, după ce am lungit-o mult de tot, am mers să donez sânge. Îmi doream să fac lucrul acesta de foarte foarte mult timp, încă de când era la televizor campania cu donarea de măduvă. Aia nu aș face pentru că nu îmi surânde ideea să-mi bage cineva un ac uriaș în coloană, dar să donezi sânge e ceva super ușor.
Așa că azi, m-am luat frumos și am plecat la Spitalul Județean. În Timișoara Centrul de donare a sângelui e chiar lângă Spitalul Județean. Parcă eram picată din lună, noroc că erau multe semne pe acolo. Era destul de multă lume acolo, mai mulți decât m-am așteptat eu, așa că dacă decideți să vă duceți, înarmați-vă cu răbdare.
O doamnă destul de drăguță o să vă facă fișă, dacă mergeți prima dată. Apoi sângele e testat inițial pentru grupa sanguină și anemie. Urmează un test de tensiune și un control general, mai mult verbal, după care trebuie să semnezi că nu ai avut nici o boală. Partea asta mi s-a părut cam stupidă. Adică tu zici ca nu ai avut nimic, dar dacă nu ți-ai făcut analizele la zi, nu ai de unde să ști 100% că ești bine. Oricum ei îți testează sângele și ulterior.
Când intri acolo, te pune pe un pat, cu picioarele puțin în sus, scoate niște perfuzii pe care le așează, dar clar nu trebe să umpli decât una, după care îți bagă în venă cel mai mare ac pe care l-am văzut în viața vieții mele :)). Perfuzia se umple încet în timp ce tu trebe să strângi în pumn o pompiță imaginară. Când piuie aparatu, te ridici, te mai ține 5 minute sub observație, să nu leșini pe acolo, îți mai dă și bonuri de masă plus scutire de la servici. Et voila! Poate vei salva o viață curând.
Sincer… nu sunt eu cea mai altruistă persoană din lume. M-am dus în primul rând gândindu-mă la mine, la faptul că dacă, Doamne ferește!!! o să am vreodată nevoie, nu mi-ar plăcea să știu că nu sunt rezerve. Probabil undeva pe acolo gândea și restul lumii. Oricum, am fost impresionată să văd atâția oameni, de vârste atât de diferite, adunați în același loc pentru aceeași cauză.
Deci, după cum spune sloganul, donezi sânge, donezi viață!!!
