Da, ştiu, dacă mai aşteptam puţin era februarie :))), dar aşa sunt eu. Pentru mine lumea reală înseamnă Timişoara. Şi oricât aş încerca să mă conectez la mai mult decât telefonul meu când sunt la Sălaş, cumva nu îmi iese.
Aici este simplu, calculatorul merge mai tot timpul, tot ce trebuie să fac este să mă apuc să scriu. La Sălaş, însă, calculatorul este stins tot timpul… sau ocupat de tata. Eu petrec mai mult timp pe afară decât înăuntru, iar când sunt în casă citesc. Ca să nu mai spunem că de multe ori sunt plecată, ori la fete ori la Alina la Haţeg.
Dar să lăsăm lamentările. Anul acesta am decis să mă plâng mai puţin şi să fac mai multe. Să iau partea bună a lucrurilor, chiar dacă ele par îngrozitoare. Şi să fiu, în general, mai zen.
Bineînţeles că am şi o serie de planuri mult mai concrete :))). Pe care chiar nu vroiam să mi le fac, dar cu aşa agendă drăguţă primită, cum puteam rata ocazia? :)))
În rest, să vedem ce-o fi şi cât ne ţine calmul, nu?
Şi pentru blog am planuri mari anul acesta, dar asta veţi vedea pe parcurs şi trebuie să mai stabilesc unele aspecte care sunt doar în stadiu de proiect în momentul de faţă. Dar e doar 5 ianuarie, totuşi. Puţină înţelegere pentru un biet suflet proaspăt întors din concediu :))).
Voi ce aţi mai făcut?
La multi ani, Andra!
Imi place felul in care privesti lucrurile, imi place sa te vad optimista si dornica de a lua din viata ceea ce este frumos! Mi-as dori sa pot sta si eu departe de calculator atat de mult pe cat o faci tu… 🙂
:))) Vienela, eu imi doresc uneori sa scriu la fel de mult ca tine :)))
Ya learn sominhetg new everyday. It’s true I guess!