Nu vă speriaţi. Eu nu am păţit nimic. Andrei a avut un mic incident care s-a soldat cu o ruptură undeva la articulaţia palmei drepte. Şi cum la Haţeg la spital sunt puţin incompetenţi, astăzi, când am ajuns în Timişoara am mers direct la urgenţe.
Din fericire, aceasta a fost prima mea vizită la camera de gardă a Spitalului Judeţean din Timişoara şi trebuie să recunosc: am fost plăcut surprinsă. Un doctor l-a preluat pe Andrei repede. În sala de aşteptare era destul de curat şi era cald. Asistentele erau chiar prietenoase (una singură am văzut mai cu faţă de bau bau). Băieţii erau drăguţi :D. Şi chiar ţi se ofereau informaţii dacă le solicitai.
Am stat 3 ore la urgenţe. 3 ore lungi în care norocul meu a fost că am avut o carte la mine :))). Bineînţeles că, până să iasă Andrei, am tot bombănit pentru că nu ştiam de ce stă atât de mult. Când mi-a explicat însă cât de atenţi au fost cu el, chiar am fost impresionată.
Şi între 2 pauze de citit, am avut timp să mă gândesc la câteva motive pentru care iubesc România:
– pentru că avem peisaje de vis
– pentru că avem oameni care pun pasiune în ceea ce fac şi fac bine ceea ce fac
– pentru că mă surprinde în fiecare zi (chiar dacă uneori neplăcut :)))
– pentru că aici m-am născut şi aici e Sălaşul (deci nu o să plec niciodată de-aici :)))
– pentru că e o ţară plină de magie şi necunoscut în care spiritualitatea e la ea acasă
– pentru că avem cele mai frumoase obiceiuri şi o mare diversitate culturală
Voi de ce iubiţi România şi cum aţi petrecut acestă zi?
La mulţi ani, România!
