A trecut ceva timp de când un film nu m-a mai făcut să plâng, dar se 
pare că acesta a reuşit să îmi aducă lacrimi în ochi. Şi nici măcar nu s-a datorat unei poveşti ultra mega romantice de iubire, ce iubirii sincere dintre părinţi şi copii.
Şi aveam anumite dubii în privinţa actorului din rolul principal. Domhnall Gleeson nu este deloc un ideal de frumuseţe şi, cum joacă alături de Rachel McAdam, tot aveam tendinţa de a-l compara cu Ryan Gosling 😀 (remember The Notebook?). Dar Ryan nu s-ar fi potrivit deloc în rolul lui Tim. Tim e un tăntălău care abia reşeşte să se descurce cu fetele. Şi să fim serioase, când ar putea Ryan să joace un semenea rol? :)))
About time spune povestea lui Tim şi a familiei sale. Viaţa lui se anunţă destul de monotonă până când tatăl lui îi împărtăşeşte secretul familiei: toţi bărbaţii pot călători în timp, de fapt în trecut şi doar pe parcursul vieţii lor. Şi cum credeţi că se va folosi Tim de această putere? Găsindu-şi o iubită, evident :)).
După ce o întâlneşte pe Mary, viaţa lui Tim pare să devină perfectă, dar încă există momente în care puterile sale trebuie folosite.
Mi-a plăcut mult filmul pentru că e o poveste despre viaţă, despre familiei, despre încercarea de a obţine cât mai mult din tot ceea ce primeşti, despre sacrificiile pe care le faci pentru cei pe care îi iubeşti… şi despre momentele în care trebuie să laşi trecutul în urmă şi să mergi mai departe.
Dacă ai avea puterea de a schimba orice moment al vieţii tale, care ar fi acela?
