– Emily Bronte –
După ce am citit cartea asta am ajuns la concluzia că nu am citit-o la vârsta la care trebuia. Toată lumea îmi spunea cât de frumoasă i s-a părut… când a citit-o în liceu… şi eu nu înţelegeam de ce. Pentru mine, până aproape de sfârşit, La răscruce de vânturi a fost o tortură pentru că femeile erau atââââât de proaste. Mami tot încerca să îmi explice că în perioada în care a fost scrisă cartea femeile trebuiau să fie supuse şi obediente pentru că nu aveau foarte multe drepturi. Şi, probabil, dacă aş fi citit cartea în liceu, aş fi avut mai multă consideraţie pentru Catherine şi pentru Isabella şi pentru a doua Catherine. Dar acum, fiind omul care sunt, având deja oidee formatădespre viaţă şi femei şi despre mine, când vedeam cum se poartă ele, ce decizii iau, îmi venea să arunc pe geam cartea :))).
Totuşi, sfârşitul a salvat-o. Povestea vreau să spun. Parcă a meritat să mă enervez 3/4 din carte doar pentru final :D.
Să vă spun povestea, nu?
La răscruce de vânturi spune povestea a 3 generaţii. Pe moşia de la Wuthering Hights, domnul Earnshaw îl aduce pe Heathcliff pentru a creşte alături de copiii săi, Hindley şi Catherine. În timp ce între băiat şi fetiţă se leagă o prietenie pe viaţă, Hindley îl urăşte pentru că fură atenţia tatălui său. Trecerea timpului îi aduce în scenă pe Edgar şi Isabella Linton, iar în timp ce Hindley devine stăpân la Wuthering Hights, Heathcliff pleacă în lume în momentul în care află că prietena sa, pe care o iubea în secret, decide să accepte cererea în casătorie a tânărului Linton. Anii de linişte trec repede, iar întoarcerea lui Heathcliff aduce furtuna la răscruce de vânturi, furtună în care sunt prinşi, din nou, 3 adolescenţi.
Probabil deja intuiţi sfârşitul, iar de aici urmează o serie de spoilere, deci dacă vreţi să citiţi cartea NU CONTINUAŢI ARTICOLUL!!!!
Nu am înţeles de ce originala Catherine nu a putut să se mulţumească de la bun început cu Heathcliff dacă pe el îl iubea oricum. Şi dacă tot l-a ales pe Edgar Linton, de ce nu şi-a văzut liniştită de viaţa ei? Bun. A doua Catherine era şi mai nebună. Răsfăţată şi cu capul în nori, cum să te sacrifici pentru cineva ca Linton Heathcliff? Dar asta este până la urmă, all is well when it ends well :D.
Si pe mine m-a facut sa bocesc si sa sufar la 16 ani si m-a lasat rece la 23. 🙂
cam cum zice oana, eu nu am citit cartea in liceu, ci abia in primul an de facultate, dar tot aveam 19 ani. Nu am bocit, nu am inteles nici eu ce era in capul celor 2 Catherine, dar de Heathcliff imi parea rau, dpdv literar/artistic – e scrisa fain cartea
Eram sigura cu sunt prea mare pentru cartea asta :))) si mie nu mi-a parut rau de Heathcliff. daca la inceput avea o oarecare scuza, dup-aia nici povesti. era pure evil!!! :))) dar ai dreptate, Adriana, cartea e foarte fain scrisa.