Bine, nu e chiar final de an. E chiar început destul de avansat de 2025, dar it is what it is. Timpul meu este în continuare limitat și prioritatea mea sunt, în continuare fetele. Azi, însă, e o zi bună. Amândouă dorm liniștite, eu am suficientă energie cât să fiu trează :))), deci pot să mă ocup (total sau parțial rămâne de văzut) de recenzia anului ce tocmai a trecut.
2024: anul surprizelor
2024 a fost un an foarte straniu în care s-au întâmplat o grămadă de chestii la care nu mă așteptam. Principala ar fi faptul că am călătorit la Varșovia pentru The Eras Tour. Despre oraș am scris deja pe blog. Despre experiența The Eras Tour nu am apucat să fac decât un vlog scurt. Dar chiar și așa pot spune că a fost una dintre cele mai neașteptate și mai dorite experiențe ale mele vreodată. Poate voi elabora la un moment dat subiectul… când voi avea mai mult timp liber :))).
Nu mă așteptam nici la o altă vară petrecută în totalitate la Sălaș în formulă completă. Situația a fost de așa natură și nu am putut decât să mă bucur de fiecare moment. A fost superb să văd fetele făcându-și prieteni la Sălaș, mergând în vizite și în parc, bălăcindu-se în piscine mici și mai mari sau în râu. A fost un vis devenit realitate pentru a doua oară, practic. De data asta chiar mai frumos pentru că amândouă au fost suficient de mari cât să trăiască experiența într-o manieră mult mai conștientă. Chiar și Kira care deja împlinise un an.
Bineînțeles că vara noastră la Sălaș nu a fost întotdeauna ușoară. Să stai tot timpul cu aceiași oameni, dintre care doi mai mici de 3 ani, este o provocare. Dar tot greul a trecut, iar amintirile care mi-au rămas sunt minunate.
Și tot o surpriză a fost și modul în care s-a desfășurat partea de ”concediu” a vacanței noastre. Am zis că o călătorie prin România e o idee bună. Am încercat să adaptăm treaba la viața cu fetele, dar calculele de acasă nu s-au potrivit cu cele din deplasare. Și dacă la Târgu Mureș viața a fost frumoasă, Colibița ne-a trezit destul de brutal la realitate. Am rămas cu câteva lecții din acea parte a vacanței noastre și sper să reușesc, la un moment dat, să le adun aici, pe blog. Poate vor ajuta pe cineva.
Toamna a venit cu propria sa surpriză: Flavius și-a găsit foarte repede un alt loc de muncă. Nu exact ce își dorea, dar suficient pentru moment. Ceea ce e foarte bine, din punctul meu de vedere. Pentru că avea nevoie să i se reamintească unele lucruri ce țin de viața lui în câmpul muncii și cred că situația actuală face acest lucru extrem de bine. Ba chiar mă învață și pe mine lecții importante. Un mare plus având în vedere că va trebui să îmi găsesc, cât de curând, un job.
Pe parcusul anului am avut parte și de alte surprize, mai mici sau mai mari, dar cele mai notabile sunt deja trecute și e momentul să vorbim despre personajele principale.
Ava în 2024
Anul 2024 a fost un an foarte bun pentru Ava. Când mă uit la vlogul din ianuarie și apoi la ultimul din decembrie, nu îmi vine să cred că e doar un an între cele două momente. Pentru că bebele de la începutul anului nu are prea mult de-a face cu threenagerul de la final. Și spun asta gândindu-mă și la tot ceea ce nu am filmat, dar am trăit din plin :))).
Ava a crescut, pur și simplu. Și s-a dezvoltat enorm de mult. A terminat creșa. A început grădinița. A avut nu una, ci două serbări. Și-a spart capul în vară (nimic grav) și a învățat să se scufunde. A fost gutuie, fulg și pom de Crăciun. A căutat ouă de Paște, a avut parte de prima ei ședință foto pentru un brand (mulțumim, Madame Magnifique), a călătorit, a învățat să sară, și-a schimbat preferințele în materie de eroi și desene animate, a fost în pițărăi. Bebele meu încăpățânat a devenit o fetiță la fel de încăpățânată cu o înclinație profundă spre dijirat subtil (mai mult sau mai puțin) viața celor din jur.
Ava e curioasă și o duce atât de mult capul încât uneori îmi spun că e un mic evil genius. Apoi mă cert pentru că gândesc așa despre ea, dar râsul ei din unele momente nu mă ajută să îmi schimb părerea :))). O iubesc de nu mai pot!
Kira în 2024
În ceea ce o privește pe Kira, 2024 a fost clar anul marilor schimbări așa cum poate fi doar pentru o persoană care începe anul cu 6 luni de viață la activ :))). Kira a învățat să meargă și a început să își dezvăluie adevărata personalitate. Pentru că bebele liniștit a devenit un toddler care, deși nu vorbește, știe să se facă auzit.
Când s-a născut Kira tata a afirmat plin de siguranță că ea e mult mai liniștită decât Ava. Acum, un an și 7 luni mai târziu, nu mai e la fel de sigur :))).
Adevărul este că în 2024 Kira m-a învățat de nenumărate ori să renunț la așteptări și să reduc comparațiile la zero. Pentru că fiecare copil are ritmul lui. Fiecare copil are punctele lui forte. Și fiecare copil se dezvoltă în direcțiile pe care le consideră benefice pentru el. Da, chiar dacă e absolut minuscul.
Toată vara lui 2024 am așteptat ca Kira să pornească singură în picioare. Am fost siguri că va face asta la Sălaș, așa cum a făcut și Ava. Am încercat să o încurajăm de parcă trebuia să se adapteze atunci și neapărat la programul nostru. Și toată vara lui 2024 Kira s-a plimbat peste tot de mâna cuiva. Iar în septembrie, când nimeni nu se mai gândea la asta și ne resemnaserăm cu soarta. Kira a noastră a pornit agale de la Flavius spre mine pe aleea de la Flonta. De parcă mai făcuse asta de 1000 de ori.
Bineînțeles că fiind copilul mai mic într-o casă cu un copil hiperactiv, Kira a avut parte de multe premiere mai repede decât Ava. Să o lăsam acasă atunci când facem ceva este aproape exclus. Așa că, frumos și împreună, am mers la bazin, la festivaluri, în drumeții, la cumpărături, la spații de joacă și la masă în oraș. Am făcut cu ea tot ce ne era frică să facem doar cu Ava și mult mai multe. Am stat inclusiv doar eu cu ele și lumea a continuat să se învârtă.
A fost greu?
Aș minți dacă aș spune că nu. Viața de părinte este extrem de frumoasă, dar nu este întotdeauna ușoară. Însă cred că am mai spus asta: când se uită la mine și zâmbesc din tot sufletul, când Ava vine și mă ia în brațe și îmi spune că mă iubește (da, a început să facă asta în 2024), când dorm liniștite lângă mine de parcă e cel mai comod loc de pe pământ, totul merită. Sacrificiile, lipsa de timp, bătăile de cap, grijile, toate anxietățile și sentimentele negative trecătoare, toate par nesemnificative. Pentru că ai oamenii aceștia minusculi pe care îi iubești din tot sufletul și pentru care tu ești lumea toată.
Deci, 2024, mulțumesc pentru toate aceste lecții.
2025, nu spun că așteptările sunt mari, dar sunt :))))).
P.S. Toate imaginile din articol sunt făcute de Emma în toamna aceasta, înainte de ziua Avei.