1984

Autor: George Orwell

Razboiul este pace.

Libertatea este sclavie.

Ignoranta este putere.

La un moment dat, pe la inceputul anului, am gasit un Reading Challenge super tare pe care am zis ca incerc sa il fac anul acesta. Nu mi-au iesit toate punctele, insa nu despre asta este vorba astazi. Unul dintre puncte era… o carte care sa te sperie. Nu mi s-a parut nimic de nerealizat pentru ca mai citisem John Saul, care intotdeauna ma baga in sperieti si aveam una dintre cartile lui neinceputa in biblioteca, iar daca asta nu mergea, il aveam si pe Stephen King disponibil.

Niciodata nu m-am gandit ca ar putea sa ma sperie atat de tare o carte random, luata din biblioteca Alinei. Pentru ca, desi aveam o vaga idee despre existenta lui 1984, habar nu aveam cu ce se mananca.

Am citit-o incet pentru ca trebuia sa ma opresc si sa ma gandesc. Pentru ca lumea lui Orwell nu are cum sa nu te bage in sperieti. Pentru ca multe chestii despre care el scria in ’49, se intampla acum. Cel putin mie asa mi se pare. Poate nu avem teleecrane care sa ne spuna direct ce sa facem zilnic, insa avem televizoare, calculatoare si Internet, unde suntem monitorizati permanent, chiar cu ajutor din partea noastra uneori.

Poate nu ne bombardeaza nimeni, insa intr-un colt al lumii este razboi in permanenta si in mod clar avem cel putin 2 superputeri (Statele Unite si Rusia) care isi disputa suprematia in mod continuu.

Iar noi… cred ca suntem prolii din romanul lui Orwell :)). Prostimea, lasata in voia ei, fara prea multe informatii, fara nici un fel de putere, traindu-si viata conform unei viziuni extrem de limitate, societate de consum, condusa de nevoi primare. Atat de mici incat nici macar nu meritam sa fim indoctrinati prea mult :D.

Sunt rea? Poate. Dar daca o sa cititi cartea (sau ati citit-o deja? pentru ca atunci vreau sa aud pareri) o sa intelegeti de ce am spus tot ce am spus.

Si pentru ca nu are rost sa va fac un mini rezumat, am zis sa va las cu cateva fragmente din carte, care mi-au atras atentia in mod special.

Nu se omoara ea cu cititul, il asigura pe Winston. Cartile sint un articol care trebuie produs, ca si gemul sau sireturile de pantofi.

Problema era asadar, urmatoarea: cum sa faci ca masinaria industriei sa functioneze, fara a spori avutia reala a omenirii, adica marfurile sa fie produse, dar sa nu fie circulate. In practica, singura modalitate de a atinge acest dublu scop a fost mentinerea neintrerupta a starii de razboi.

Nu inseamna ca esti nebun daca faci parte dintr-o minoritate, chiar si dintr-o minoritate de un singur om. Exista adevar si exista neadevar si, daca te tii strans de adevar, chiar si impotriva lumii intregi, nu inseamna ca esti nebun.

A gasit totusi raspunsul la intrebare: niciodata si pentru nimic in lume nu ti-ai putea dori o durere si mai mare. La durere nu-ti poti dori decat un singur lucru: sa inceteze. Nimic in lumea asta nu e mai rau decat durerea fizica. In fata ei nu exista eroi, nimeni nu e erou, nimeni…

Dar eu iti spun, Winston, ca realitatea nu este un lucru obiectiv. Ea exista numai in mintea omului, nicaieri altundeva. Nu in mintea individului, care mai poate gresi, care este, in plus, supus pieirii, ci numai in mintea Partidului, care este colectiva, deci nemuritoare. Oricare considera Partidul ca este adevarul acela este adevarul. Nu tpoti vedea realitatea altfel decat privind prin ochii Partidului. Iata ce trebuie tu sa inveti de la inceput.

O aberatie, evident. Presupune existenta, undeva in afara individului, a unei lumi “reale”. Dar cum ar putea exista o astfel de lume? Ce stim noi despre orisice, pe alta cale decat cu ajutorul mintii noastre? Totul se petrece, de fapt, in mintea noastra. Ceea ce se petrece in toate mintile in acelasi timp – acela este adevarul.

Untold 2018

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.