25 Comments

  1. Eu nu inteleg chestia asta cu hatereala. Adica intra oamenii pe blogul cuiva si se apuca sa arunce cu pietre. Daca n-ai ceva de spus, ceva civilizat, mai bine nu te mai apuci. Una e sa ai argumente, dar hatereala n-are nicio legatura cu argumentele.
    In rest, total de acord, dar cine sunt eu sa-mi dau cu parerea? O picatura intr-un ocean :).

    • Oamenii nu inteleg partea cu argumentele. Asta este… pana nu o sa invatam noi sa fim mai uniti si sa facem front comun, bloggerii o sa aiba parte de acelasi tratament din partea companiilor.

      • Un raspuns extrem de pertinent: ,,bloggerii sa fie uniti”. Da, acesta este idealul. E greu sa intelegi haterii, e si mai greu, ba chiar imposibil sa intelegi bloggerii care sunt hateri 🙁

    • Multumesc :D. As vrea sa nu fie nevoie sa spun chestii de genul acesta prea des, dar exista momente cand nu pot sa tac… Ma bucur, insa, ca exista oameni care gandesc la fel ca mine.

  2. Amuzante teorii. Cum ar veni, faptu’ ca ai intrat in domeniu inseamna ca esti si mai sus de jumatatea genunchiului broastei? Ca-i cam subtire, ca argument. Orice prostea isi face blog si scrie 3 randuri despre “cum am mers in vacanta “, “cum a fost la “, etc etc. Dar dac-ar fi sa masuram plusvaloarea adusa de randurile asternute, cam da cu virgula.

    Ia pe-un exemplu din articolul tau: imagineaza-ti ca esti cititor de bloguri de-astea cu Mare Valoare, da? Si vezi la 10 oameni ca toti scriu despre deschiderea Starbucks in centrul orasului. In primu’ rand ca aia nu-i stire neaparat, e reclama; trecem peste, si ne intrebam .. in ce fel ti-a folosit c-ai citit cam aceeasi chestie la 10 oameni? Ca poate unul din aia 10 a scris si ceva util, poate o istorie a Starbucks, poate şi-a dat interesul şi a aflat ce cafele cu aromă locală au în plus faţă de meniul standard, sunt multe chestii pe care le poţi face pentru a aduce într-adevăr plusvaloare. Din nefericire, treaba asta n-o vedem nici în presă şi nici pe bloguri.

    • In primul rand, nu inteleg ce relevanta are faptul ca am intrat pe domeniu pentru articolul acesta. In nici un moment nu am spus ca sunt eu mai rasarita pentru simplul fapt ca acum sunt pe .ro. Ideea era de cum ne apreciem noi munca. Si ca mie mi se pare normal ca aceasta sa imi fie rasplatita.

      In al doilea rand, eu consider ca fiecare blogger are dreptul sa scrie ce are chef pe blogul lui. Cititorii nu sunt obligati sa vina in fiecare zi pe acelasi blog. Daca vin, este strict alegerea lor. Si da, luand exemplul tau, poate apar 10 articole despre deschiderea Starbucks, dar tu, ca si cititor, nu trebuie sa le citesti pe toate. Cat despre ceea ce alege bloggerul sa puna in articole, este strict problema lui ca si creator de content. Poate scrii istoria Starbucks sau poate pui o poza cu un pahar si pa.

      Ceea ce tine de creativitatea fiecaruia nu cred ca poate fi judecat atat de simplu. Poate pentru mine, in calitate de cititor, este mai util sa vad o poza draguta decat oferta de cafele.

      • dam167

        Eu cred că nu vrei să înțelegi ce zice Alex. Tu cu degetele tale ai scris că dacă ai devenit blogăr, părerea ta contează. El zice că dacă vrei ca un ceva să fie răsplătit, acelui ceva trebuie să i se stabilească o valoare. Din punct de vedere al scrierii, hai să fim serioși, nu e chiar așa greu să atribui o valoare. Chiar tu susții că unul scrie despre istoria Starbucks (adică muncă de documentare, copyright, ălea), în timp ce altul pune o poză cu un pahar – cred că e un exemplu elocvent că nu e același lucru și, dacă nu judeci prin prisma unor cifre, e ușor de atribuit o valoare.

        Dacă tot vorbim de text și scrieri (că asta spui că e de fapt esența blogului), valoarea e dată de renumele publicației. O teorie din fizica cuantică are o valoare dacă apare pe dam167 nu știu cum, și o complet altă valoare dacă e indexată în Web of Science – da, exact același text.

        Chiar nu ți se pare aiurea chestia asta cu cititorul care trebuie să meargă altundeva dacă nu-i convine? Adică sunt oameni ca Alex care vin aici, citesc, cugetă și îți spun o părere sinceră, iar tu, senină, îi spui aia cu x-ul din colț sau să caute alt blog. Dacă ai scoate puțin capul din România ai vedea că treaba cu blogurile nu stă chiar așa și că valoare nu pot aduce toate blogurile care răsar ca ciupercile după ploaie – e simplu: nu ai resursele să faci diferența.

        • Apreciez faptul ca Alex (ca si alti cititori ai blogului meu) intra, citeste, isi spune parerea si nu as vrea sa il indepartez. Insa asta nu inseamna ca eu o sa abordez intotdeauna subiecte care lui ii plac sau intr-o maniera care sa ii placa. Iar daca acest lucru se intampla, normal ca Alex este liber sa citeasca alte bloguri. Asta este frumusetea Internetului, pana la urma, oferta nelimitata (ca sa zic asa).

          In ceea ce priveste comparatia dintre text si poza, nu sunt de acord cu tine. Din punctul meu de vedere, un blog trebuie sa fie in primul rand personal. Daca tu vrei sa faci research si sa scrii istoria Starbucks (ca sa continuam exemplul), bravo tie, este alegerea ta ca si blogger. Dar asta nu inseamna ca o poza nu poate avea un impact mai mare decat un text. Nu degeaba se spune ca o imagine valoreaza 1000 de cuvinte.

          Cat despre renumele publicatiei, el influenteaza mai mult numarul persoanelor care vad textul, decat valoarea lui. Permite-mi sa ma indoiesc de valoarea textelor din unele publicatii de renume. Asta fara sa punem la socoteala faptul ca atunci cand vorbim despre o chestie creativa fiecare interpreteaza cum vrea textul.

          • Daca fac analiza literara pe un text, dam de capatul creativitatii si-o punem pe coji de nuca. Cititorul poate sa inteleaga cheia in care ai scris un articol, si chiar daca nu este pe gustul lui, sa revina pentru ca ii oferi o perspectiva solida. E acelasi principiu care face consumatorul educat sa citeasca Dilema Veche, chiar daca nu-i plac toate editorialele din ziar. Pot gusta un text postmodern chiar daca nu ma omor dupa curentul acela literar.

            Asta, evident, daca vorbim despre un blog care se adreseaza unui public care-i ceva mai sus de nivelul marii. Ca altfel, piata pentru copii de #pintica si Cancan e nesfarsita, dar imi place sa cred ca nu despre genul asta de bloguri vorbim.

          • Alex, in ceea ce priveste confuzia cu domeniul, imi pare rau ca am avut o comunicare deficitara. Eu intelesesem cu totul altceva decat ce ai vrut tu sa transmiti. Sper ca data viitoare sa ne intelegem de la inceput. In rest, cred ca te-ai indepartat putin de subiectul pe care eu l-am ridicat in articol. Ideea mea era sa ne apreciem noi munca si sa nu lasam alte persoane sa ne induca ideea ca ceea ce facem nu are valoare. Pentru ca, bun sau prost din perspectiva cititorului, orice articol presupune un anumit volum de munca.

          • Bun, ‘ai c-am reusit sa ajungem cu un pas mai in fata. Chestia e ca si munca aia, prin sine nu valoreaza nici o ceapa degerata. Pe exemplul cu programatorul incepator – ala nou scrie un program in 7 zile, omul experimentat in 16 ore. E mai bun neofitul, c-a muncit mai mult? Nici pe departe. Ba dimpotriva, ca pe langa c-a durat mai mult, e foarte probabil ca rezultatul muncii lui este inferior. Valabil si la programare si la scris.

            De aia si zic, nu orice Alinel Blogarel poate sa scoata rezultate. Nu orice “fotograf” care si-a luat dSLR luna trecuta merita sa arunci cu bani in el. Cat trafic conduce un blog, ce fel de cititori ii aduce omului care-si face reclama? Cat interes suscita un advertorial scris de Icsulescu, in general? Eu unul pot numara pe degete advertorialele *inteligente* si care m-am facut sa chiar dau clic..

          • E drept, mai bine o lasam asa. Deja o dam in socialisme, tuturor dupa nevoi, insa de la fiecare dupa cum poate. Acusi vedem sindicalizarea bloghingului si a scrisului, sa se dea cate putin fiecaruia pana ajunge si-n fund.

            O zi faina 🙂

        • @dam167, mă bucur să te revăd în online. A trecut ceva vreme de când drumurile noastre internautice s-au intersectat ultima oară. 🙂

          Cred că ceea ce încearcă și Andra, dar și Alex să puncteze este faptul că valoare unui blog este dată atât de aspect, cât mai ales de conținut care pe bloguri este mai mult decât subiectiv. În presă lucrurile ar trebui să stea cu totul diferit.

          Traducând totul într-o manieră foarte tehnică, bloggerul poate fi asemuit nu cu un instrument de vânzare, ci cu unul de promovare dintr-un unghi personal, așadar subiectiv. Dacă 10 bloggeri au scris despre deschiderea Starbucks, cu siguranță nu au făcut-o pentru a da lovitura cu un breaking news, ci pentru că s-au simțit bine, le-a plăcut locația și evenimentul. Nu e menirea unui blog să aducă știri senzaționale și calde, ci e menirea presei.

          Trebuie ținut cont de faptul că nu toată lumea citește atât de multe bloguri și că de multe ori cititorii care se suprapun sunt într-un număr destul de mic.

          Sunt de acord că înainte de a scrie un articol e musai să-ți răspunzi la întrebare ”Ce aduc eu nou cititorului?” și tocmai aici se face diferența plusului de valoare.

          Însă nu sunt de acord ca bloggerii să accepte campanii de colabore doar de dragul de-a o face, de a avea ce pune la portofoliu. Din punctul meu de vedere, cei care o fac n-au nici o valoare chiar dacă poate scriu bine.

          Subiectul este vast și delicat și în fond implicarea trebuie să fie din partea tuturor celor implicați: bloggeri, agenții și companii și tocmai la această relație trebuie lucrat. Iar când spun implicare mă refer și la partea de educare și training, nu doar brief-uri și campanii. Dacă unul din acești 3 pioni nu-și face bine treaba, atunci tot proiectul poate suferi un eșec. Grosolan.

          Sunt de acord și cu faptul că există multe persoane care au blog și care habar n-au ce să facă cu el, dar aici nu pot interveni decât repetându-mă iar și iar: informația și dorința de a-ți îmbunătăți stilul și felul în care faci lucrurile țin numai și numai de tine ca blogger.

          Desigur, pot să mă înșel, așa că sunteți liberi să mă contraziceți. Cu argumente, evident!

      • Nu pricep cum ai citit, in diagonala? Am zis despre intratul IN domeniu, intr-un domeniu anume, si vorbind despre un “tu” generalist. Nu orice neofit merita, doar prin aceea c-a patruns. Un tanar programator va face un numar de greseli specifice incepatorilor, si valoreaza cu intre 3x si 10x mai putin ca unul experimentat. Chestia asta e exacerbata in domeniile in care costul de intrare este mic sau tinde spre zero – cum ar fi scrisul, facutul de muzica, samd. Orice prostea poate crede ca face muzica. Nu orice prostea merita platit pentru muzica lui.

        Blogherul poate sa scrie ce vrea, evident. Eu ca cititor am dreptul sa-mi selectez ce vreau sa citesc, la fel de evident. Astea-s banalitati. Totusi tu nu cred ca vezi filme de mana a treia constant, cum nici nu citesti carti de autori mega-obscuri. Aplica treaba asta la blogherime, ca o multime formata din oameni care “scriu” articole formate din 200 de cuvinte si-o poza, si poate pricepi incotro bat.

        Cat despre creativitate, hai sa n-o punem in fata ca pe un scut. Daca luam orice top de bloguri mai pe sarite, pe cand am ajuns la pagina 10 incepi sa vezi zgura internetului.

  3. Articolul tau e bun. Nu excelent, dar bun.
    De ce?
    1. Oricine isi poate face blog, da. Asta nu inseamna ca gata, esti o forta mediatica. Sunt foarte multe bloguri proaste. Scriu 3 cuvinte, mai mult sau mai putin agramate, isi dau cu parerea asupra unui subiect si gata. Scurt, fara cap si fara coada de cele mai multe ori. Cu titlu socsigroaza….
    2. Putine bloguri sunt cu adevarat bune. Si aici nu ma refer la nr de cititori, ci la informatia oferita de blogger, de felul in care scrie. Stiu bloguri mari, care au subiecte socsigroaza sau cum isi da chilotii jos pixuleasca sau fura articolase de ici-colo. Stiu si bloguri micute, cu scriitura excelenta, in mai multe domenii, pe care le citesc de drag. Unele habar n-am ale cui sunt.
    3. La capitolul apreciere-pret-conform serviciilor oferite, da, sunt de acord. Din pacate, bloggerii care accepta sa scrie pe 1 leu jumate, strica tot. Se creeaza precedente.

    • Ma bucur ca ai inteles ideea articolului meu si apreciez feedbackul. Nici eu nu inteleg cum au unele persoane timp ca sa fie hateri, mai ales daca sunt tot bloggeri, dar ei exista si nu putem decat sa ne adaptam la aceasta realitate.

  4. dam167

    @Andra: ia uite aici:

    ”Ideea mea era sa ne apreciem noi munca si sa nu lasam alte persoane sa ne induca ideea ca ceea ce facem nu are valoare. Pentru ca, bun sau prost din perspectiva cititorului, orice articol presupune un anumit volum de munca.”

    Asta se numește bulă – asta ca să nu zic varianta mai vulgară cu cercul. Poveștile astea spuse pe la conferințe și din care înțeleg cei ca Teodora că valoarea și numărul de cititori cresc liniar în timp nu țin în lumea celor raționali. Nu trebuie să mă crezi pe mine pe cuvânt, uită-te la străini și la nivel global. E foartă multă muncă la un blog de calitate. E atât de multă încât mulți au ales să nu țină un blog – comunitatea Fstoppers, de exemplu. E ok să ai niște păreri, nu zic să mă crezi pe mine și să lași baltă blogul, dar odată ieșit din cercul ăsta trist românesc în care citești de un nou Starbucks și ce țărani sunt ăia care votează PSD vei descoperi o lume interesantă.

    Oare tu știi că de vreo 7-8 ani țipă unii pe la conferințe că content is king, da’ pe contentul ăla nu-l arată nimeni cu degetul? Dar noi blogării trebuie să ne dăm singuri valoare, nu? adică culmea, ăla care citește și poate judeca acel conținut de fapt nu are habar, așa-i?

    Cât despre publicații, ba da, ălea dau valoare. M-am referit la ceva gen Elsevier, nu revista Elle. Pe Elsevier sau Cosmos plătești ca să citești articole.

    Revin cu o concluzie, că nu sunt așa înverșunat pe cât par. Scrieți ce credeți voi și fiți mândri de ceea ce faceți – e ok. Dar hai să evităm discuțiile pe marginea valorii când avem în fundal păreri despre Vocea României, reclame la șampoane, deschideri de cinema și alte subiecte similare. Dacă asta aducem nou cititorului, îmi pare rău pentru acel cititor.

  5. Oooo, vad ca s-au incins spiritele pe aici, nu vreau sa sar si eu ca musca`n lapte :). E greu pentru toti bloggari, eu spun sincer ca as putea lucra linistit 8 ore pe zi doar pt blog si nu mi-as termina treaba (documentare si idei, scrisul in sine, informatii utile pentru cititori) selectat poze pt articol din mii de poze, editat poze, denumit poze, pus tag-uri si descrieri (pe care cititorii nu le vad dar e munca in spatele fiecarui lucru) apoi pregatit articolul pentru abonati, pregatit pozele si citatele pentru Instagram si in sfarsit publicarea articolului si share-uit pe toate canelele de socializare. Sustin ca fiecare blogger trebuie sa se evalueze corect, cifrele conteaza dar si cat de inchegata e comunitatea si cat e de vizibila.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.