Am încercat să fac un plan de postări pentru următoarea perioadă și lista lungă a fost compusă în special din locurile minunate pe care le-am văzut în concediu și din ceea ce am citit. Și atunci, normal, mi-am pus întrebarea: Oare cititorii mei sunt interesați de toate astea? Evident, ați putea spune. Cui nu îi place să citească despre locurile minunate pe care lumea asta le are de oferit? Ba mai mult, cui nu îi place să călătorească? Ei bine, sper că nu vă dezamăgesc atunci când vă spun că există și astfel de oameni.
Sunt sigură că și voi cunoașteți cel puțin o persoană care preferă să își petreacă weekendul în confortul propriei case, nu plecând hai-hui cine știe pe unde. Eu aș putea să vă spun cel puțin un nume fără nici un fel de problemă. Chiar mai multe dacă stau bine să mă gândesc…
Ceea ce nu știu acei oameni care preferă să stea acasă este că pierd foarte mult. Pentru că orice călătorie îți deschide mintea într-o manieră greu de descris în cuvinte. Iar sentimentele și lecțiile pe care le trăiești rămân cu tine toată viața.
Deci hai să facem manifestul călătorului. Ceva care să ne inspire și să îi inspire și pe cei care se urnesc mai greu. Eu o sa încep și vă rog pe voi să continuați în comentarii.
Here goes!
Eu sunt călătorul și iubirea mea este drumul.
Eu sunt vântul ce bate peste crestele munților și soarele ce răsare din mare.
Eu sunt frunza ce plutește toamna din copacul singuratic aflat în mijlocul pajiștii.
Eu sunt zumzetul orașului și liniștea pădurii.
Eu sunt călătorul și străbat pământul precum păsările cerului.
Nimic nu mă poate ține pe loc.
Nimic nu îmi frânge aripile.
Eu sunt călătorul și port în suflet necunoscutul!
Acesta este manifestul meu, manifestul călătorului. Sunt sigură că mai aveți și voi câte ceva de adăugat, deci vă rog să nu vă sfiiți. Și sper că vă place drumul destul de orientat spre călătorii pe care îl ia blogul. Pentru că pe mine mă încântă maxim.
